Ce raspunzi atunci cand esti intrebat: "Ce este asta?"
Cum reactionezi atunci cand cineva te asalteaza cu intrebari pentru ca pur si simplu vrea sa stie?
Ti-ai pus oare intrebarea de unde vine curiozitatea si cum te folosesti de ea?
Sa incercam cateva raspunsuri:
"Curiozitatea este acea particularitate interactivă a unei fiinţe prin care îşi explorează spontan ambienţa şi caută schimbări în structura sau dinamica acesteia. Probabil majoritatea vieţuitorilor sunt curioşi pentru a supravieţui, dar omul a ridicat curiozitatea la rang de calitate fundamentală şi o pune la baza tuturor conexiunilor şi implicărilor proprii. Curiozitatea umană are trei mari direcţii de manifestare, anume curiozitatea de sine, curiozitatea cu privire la personalitatea şi scopurile semenilor şi curiozitatea orientată către investigarea realului.
Curiozitatea de sine duce la căutarea tuturor variantelor plăcerii pe care individul şi le poate oferi, sau mai duce în cazul unei curiozităţi elevate la actul creativ, la căutarea acelor stări mentale şi gestuale proprii care produc schimbări în sine, în semeni sau în ambienţă.
Cea mai subtilă şi complicată curiozitate exersată sistematic asupra sinelui duce la cunoaşterea de sine, iar cunoaşterea de sine atenuează şi până la urmă înlătură ireversibil mulţimea curiozităţilor şi implicărilor îndreptate spre exterior. Curiozitatea aplicată celorlalţi, coroborată cu actul de relaţionare şi participare generează spaţiul social al mulţimii influenţelor şi dependenţelor care definesc reţeaua socializantă a umanului.
Curiozitatea socializată produce relaţiile lucrative şi afective, ea declanşează iubirile, repulsiile, urile şi alte atracţii sau respingeri care asortează agregatul sociointeractiv. Tot curiozitatea socială creează domeniile exprimării umane cooperante sau conflictuale, ea dă impuls către umanizare sau dezumanizare prin consecinţe.
Curiozitatea aplicată universului este cea mai bogată în rezultate surprinzătoare, interesante şi utile. Putem pune întreagă cunoaştere fenomenală pe doi piloni fundamentali, anume criteriul supravieţuirii şi curiozitatea.
Numai impulsul de supravieţuire fără o curiozitate superioară, multiplu orientată, capabilă să cerceteze, să problematizeze şi să răspundă tuturor provocărilor realului, nu ar duce la extrem de complicată reţea de unelte, tehnologii, proceduri de construcţie şi instituţii specializate operant sau decizional, prin care omul modern îşi valorifică nelimitarea trupului şi a minţii.
Ştiinţă este unul din cele mai elaborate fructe ale curiozităţii, ea oferă o lume mereu nouă cu alte forme, interacţii, calităţi şi evenimente, funcţie de acele legi naturale pe care le descoperim şi folosim pentru a extrage efecte din agregatul univers.
În mod paradoxal nu există o singură variantă realitate, sunt atâtea lumi diferite cauzal câte tipuri de legi fundamentale şi derivate extrage mintea curioasă din experienţa şi din resursele imaginative proprii.
De asemenea nu există un singur tip de individ, am putea spune că sunt miliarde, fiecare curios în felul propriu, fiecare acceptând ceva şi respingând ceva, fiecare dorind altă variantă de sine sau o imprevizibilă variantă a semenului, pentru a se simţi în siguranţă sau în pericol, pentru a se satisface şi împlini.
Prin curiozitate intrăm într-un anume uman şi tot prin curiozitate îl părăsim în favoarea altuia, iar procesul umanizării şi reumanizării noastre este infinit ca şi frontierele curiozităţii." (wikipedia.org)
Curiozitatea este nevoia de a sti, dorinta de a cunoaste in amanunt, ceva nou sau neobisnuit.
In viata de toate zilele, curiozitatea denota o permanenta traire. Ea ne permite sa iesim din obisnuinte, din monotonie, din rutina, din inertia unei vieti prea "ordonate", sa cautam tot timpul ceva nou.
Putem spune ca este si o forma de curaj, implicand si riscuri: indraznim sa parasim ceva cunoscut si ne indreptam spre ceva nou, ceva ce trebuie descoperit.
Curiozitatea este naturala in randul adultilor, dar la copii este vitala, ea izvorand din setea de cunoastere a lumii inconjuratoare.
In mod natural, copilul este curios si interesat de tot ceea ce este in jurul lui. Pentru el totul este nou si tot ce este nou il fascineaza, il atrage.
Chiar din primele zile de viata va duce la gurita tot ce va putea prinde, acesta fiind, pentru inceput, modul lui de a cunoaste.
Mai tarziu, cand va incepe sa se deplaseze, va fi atras de orice obiecte noi, le va studia, le va atinge, le va lua in brate, le va tranti, le va demonta. Toate acestea vor fi pentru copil un mod de a le cunoaste, de a si le face familiare. In final este modul lui de a se adapta la lumea pe care inca nu o cunoaste, dar in care va trebui sa traiasca.
Dorinta de a explora lumea trebuie incurajata. Curiozitatea copilului este marturia vitalitatii sale, a faptului ca este sanatos, cu pofta de viata.
Este adevarat ca toate cautarile lui implica si riscuri; noi ii vom crea conditii, indepartand din calea lui obiectele periculoase sau obiectele la care tinem si nu vrem eventual, sa le pierdem.
Sa-i lasam pe copii sa-si asume riscuri, pe masura puterilor lor. Si, bineinteles supravegheati din umbra, sa-i lasam sa se descurce singuri de mici, in situatii care sa nu le depaseasca puterea, in raport cu varsta. Astfel ei descopera noi centre de interes.
Numai asa ii vom ajuta sa capete incredere in ei si sa-si formeze o personalitate puternica.
Sa-i lasam pe copii sa-si exprime curiozitatea. Prea des auzim: "nu face asta, te vei lovi", "nu umbla acolo, te vei murdari", "nu pune mana acolo", "inceteaza cu intrebarile, ma obosesti".
Toate aceste interdictii risca sa le adoarma imaginatia, dorinta de a sti, de a cunoaste, de a cerceta, capacitatile de a crea.
Lipsa curiozitatii chiar trebuie sa ne ingrijoreze, caci acest lucru poate sa denote timiditate, teama bolnavicioasa de nou, de adaptare in societate, de integrare.
Cum reactionezi atunci cand cineva te asalteaza cu intrebari pentru ca pur si simplu vrea sa stie?
Ti-ai pus oare intrebarea de unde vine curiozitatea si cum te folosesti de ea?
Sa incercam cateva raspunsuri:
"Curiozitatea este acea particularitate interactivă a unei fiinţe prin care îşi explorează spontan ambienţa şi caută schimbări în structura sau dinamica acesteia. Probabil majoritatea vieţuitorilor sunt curioşi pentru a supravieţui, dar omul a ridicat curiozitatea la rang de calitate fundamentală şi o pune la baza tuturor conexiunilor şi implicărilor proprii. Curiozitatea umană are trei mari direcţii de manifestare, anume curiozitatea de sine, curiozitatea cu privire la personalitatea şi scopurile semenilor şi curiozitatea orientată către investigarea realului.
Curiozitatea de sine duce la căutarea tuturor variantelor plăcerii pe care individul şi le poate oferi, sau mai duce în cazul unei curiozităţi elevate la actul creativ, la căutarea acelor stări mentale şi gestuale proprii care produc schimbări în sine, în semeni sau în ambienţă.
Cea mai subtilă şi complicată curiozitate exersată sistematic asupra sinelui duce la cunoaşterea de sine, iar cunoaşterea de sine atenuează şi până la urmă înlătură ireversibil mulţimea curiozităţilor şi implicărilor îndreptate spre exterior. Curiozitatea aplicată celorlalţi, coroborată cu actul de relaţionare şi participare generează spaţiul social al mulţimii influenţelor şi dependenţelor care definesc reţeaua socializantă a umanului.
Curiozitatea socializată produce relaţiile lucrative şi afective, ea declanşează iubirile, repulsiile, urile şi alte atracţii sau respingeri care asortează agregatul sociointeractiv. Tot curiozitatea socială creează domeniile exprimării umane cooperante sau conflictuale, ea dă impuls către umanizare sau dezumanizare prin consecinţe.
Curiozitatea aplicată universului este cea mai bogată în rezultate surprinzătoare, interesante şi utile. Putem pune întreagă cunoaştere fenomenală pe doi piloni fundamentali, anume criteriul supravieţuirii şi curiozitatea.
Numai impulsul de supravieţuire fără o curiozitate superioară, multiplu orientată, capabilă să cerceteze, să problematizeze şi să răspundă tuturor provocărilor realului, nu ar duce la extrem de complicată reţea de unelte, tehnologii, proceduri de construcţie şi instituţii specializate operant sau decizional, prin care omul modern îşi valorifică nelimitarea trupului şi a minţii.
Ştiinţă este unul din cele mai elaborate fructe ale curiozităţii, ea oferă o lume mereu nouă cu alte forme, interacţii, calităţi şi evenimente, funcţie de acele legi naturale pe care le descoperim şi folosim pentru a extrage efecte din agregatul univers.
În mod paradoxal nu există o singură variantă realitate, sunt atâtea lumi diferite cauzal câte tipuri de legi fundamentale şi derivate extrage mintea curioasă din experienţa şi din resursele imaginative proprii.
De asemenea nu există un singur tip de individ, am putea spune că sunt miliarde, fiecare curios în felul propriu, fiecare acceptând ceva şi respingând ceva, fiecare dorind altă variantă de sine sau o imprevizibilă variantă a semenului, pentru a se simţi în siguranţă sau în pericol, pentru a se satisface şi împlini.
Prin curiozitate intrăm într-un anume uman şi tot prin curiozitate îl părăsim în favoarea altuia, iar procesul umanizării şi reumanizării noastre este infinit ca şi frontierele curiozităţii." (wikipedia.org)
Curiozitatea este nevoia de a sti, dorinta de a cunoaste in amanunt, ceva nou sau neobisnuit.
In viata de toate zilele, curiozitatea denota o permanenta traire. Ea ne permite sa iesim din obisnuinte, din monotonie, din rutina, din inertia unei vieti prea "ordonate", sa cautam tot timpul ceva nou.
Putem spune ca este si o forma de curaj, implicand si riscuri: indraznim sa parasim ceva cunoscut si ne indreptam spre ceva nou, ceva ce trebuie descoperit.
Curiozitatea este naturala in randul adultilor, dar la copii este vitala, ea izvorand din setea de cunoastere a lumii inconjuratoare.
In mod natural, copilul este curios si interesat de tot ceea ce este in jurul lui. Pentru el totul este nou si tot ce este nou il fascineaza, il atrage.
Chiar din primele zile de viata va duce la gurita tot ce va putea prinde, acesta fiind, pentru inceput, modul lui de a cunoaste.
Mai tarziu, cand va incepe sa se deplaseze, va fi atras de orice obiecte noi, le va studia, le va atinge, le va lua in brate, le va tranti, le va demonta. Toate acestea vor fi pentru copil un mod de a le cunoaste, de a si le face familiare. In final este modul lui de a se adapta la lumea pe care inca nu o cunoaste, dar in care va trebui sa traiasca.
Dorinta de a explora lumea trebuie incurajata. Curiozitatea copilului este marturia vitalitatii sale, a faptului ca este sanatos, cu pofta de viata.
Este adevarat ca toate cautarile lui implica si riscuri; noi ii vom crea conditii, indepartand din calea lui obiectele periculoase sau obiectele la care tinem si nu vrem eventual, sa le pierdem.
Sa-i lasam pe copii sa-si asume riscuri, pe masura puterilor lor. Si, bineinteles supravegheati din umbra, sa-i lasam sa se descurce singuri de mici, in situatii care sa nu le depaseasca puterea, in raport cu varsta. Astfel ei descopera noi centre de interes.
Numai asa ii vom ajuta sa capete incredere in ei si sa-si formeze o personalitate puternica.
Sa-i lasam pe copii sa-si exprime curiozitatea. Prea des auzim: "nu face asta, te vei lovi", "nu umbla acolo, te vei murdari", "nu pune mana acolo", "inceteaza cu intrebarile, ma obosesti".
Toate aceste interdictii risca sa le adoarma imaginatia, dorinta de a sti, de a cunoaste, de a cerceta, capacitatile de a crea.
Lipsa curiozitatii chiar trebuie sa ne ingrijoreze, caci acest lucru poate sa denote timiditate, teama bolnavicioasa de nou, de adaptare in societate, de integrare.
In loc de concluzie va invit sa vizionati scurt metrajul "What is that? " in regia lui Constantin Pitavios, sunt convins ca veti descoperii noi semnificatii si raspunsuri la aceasta intrebare.
Vizionare placuta!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Spune-ti si tu parerea