Viata in culori

Club FRIENDS - prezentare

2010-02-09T23:51:00.000-08:00

CLUB FRIENDS

PENTRU DEZVOLTARE PERSONALĂ ŞI RELAŢII INTERUMANE

Prietenii există pentru a interacţiona pozitiv pe diverse coordonate!

Vrei să iţi petreci câteva ceasuri într-o atmosferă relaxantă, să iţi faci prieteni, să înveţi lucruri noi şi interesante?

Dacă răspunsul tău e Da … atunci te aştept să ne vedem la Clubul FRIENDS … să povestim despre "viaţă în culori deschise" … sa împărtăşim emoţii pozitive si idei creative … să învăţăm să "dăm mai departe", pentru că "dincolo de un anumit punct, putem evolua doar împreună".

Ce vom face aici? Depinde de tine, dragă prietene … iată câteva repere totuşi:
- Seminarii interactive pe diverse teme;
- Ateliere de scris creativ;
- Cafenea literară: aici poţi împărtăşi din scrierile tale sau ale altora, poţi face o recenzie la o carte citită, sesiuni de lectură şi de creaţie literară la o cană de ceai sau cafea după gust;
- Terapie prin joc: te invit să redescoperi copilul din tine, aici te poţi juca şi bucura alături de ceilalţi: jocuri de autocunoaştere, jocuri de rol, jocuri care să îţi stimuleze spiritul de echipă, încrederea in celălalt, creativitatea etc.;
- Cinematecă: aici poţi face vizionări de filme iar la final schimbi păreri constructive pe marginea celor văzute;
- … lista rămâne deschisă te aştept cu sugestii şi propuneri.
Nu uita prietene, creativitatea reprezintă un talent cu care toţi ne naştem!
Te invit să explorezi şi să dezvolţi potenţialul tău creativ.
Atelierele creative te vor ajuta să: îţi dezvolţi potenţialităţile, să depăşesti blocajele, să păstrezi vie imaginaţia, să exersezi zilnic noutatea.
Te aştept să descoperim împreună: scrisul, poveştile, jocurile creative.
Să comunicăm, să impărtăşim, să interacţionăm pozitv, constructiv, creativ.
Există ceva ce ţi-a stârnit interesul?
Vrei să împărtăşeşti?
Să cunoşti?
Să te bucuri?
Aştept să ne întâlnim!

Pentru ca aceste intâlniri sa fie posibile este nevoie de minim 5 participanţi, se va achita o sumă lunară de 50 de ron de persoană. Pentru început întâlnirile vor avea loc la sfârşit de săptămână (sâmbătă şi duminică). Ora şi locul desfăşurării activităţilor se stabileşte în funcţie de numărul de participanţi.
Pentru a confirma participarea te rog să trimiţi un e-mail pe adresa: sorin_morhan@yahoo.com cu menţiunea: Pentru Clubul FRIENDS, sau poţi suna pe mobil la: 0744.229.361 (de luni până vineri, între orele: 10.00 – 18.00).
Mulţumesc pentru atenţie şi interes, îţi doresc o zi plină de emoţii pozitive, aştept să te (re)văd, să te(re)cunosc în cadrul întâlnirilor Clubului Friends.
Cu prietenie,
Sorin Morhan
Psiholog
www.sorinmorhan.wordpress.com

Bruneta din Sibiu sau despre "Love at first sight"

2009-10-01T01:52:00.000-07:00

Cateva definiri ale conceptului de " Love at firs sight":

1) "A strong and immediate attraction to another person based on physical attractiveness, sex appeal, physical arousal, or romantic circumstances".

(http://www.definition-of.com/)

2) "Love at first sight is a common trope in Western literature, in which a person, character, or speaker feels romantic attraction for a stranger on the first sight of them." (From Wikipedia, the free encyclopedia) ... mai pe limba noastra : Dragostea la prima vedere reprezinta o tema comuna, intalinita in"Westwrn literature", in care un personaj simte o atractie romantica, la prima vedere, fata de o persoana straina.

L-ai vazut, l-ai placut ... si gata, te-ai indragostit? Asa sa fie? Poate ca da! Sau cel putin asa sustin cercetatorii de la o universitate din Ohio, care au emis urmatoarea teorie: cand intalnesti pe cineva, in primele cateva minute decizi subconstient cam ce fel de relatie ti-ai dori cu persoana respectiva, apoi actionezi in consecinta. Daca vrei o "love story" vei flirta, daca vrei o simpla prietenie vei fi mai comunicativ, daca nu vrei nimic... o sa stai in banca ta. Astfel, determini anumite raspunsuri din partea celuilalt si sunt mari sanse ca o iubire instantanee sa se materializeze intr-o relatie de lunga durata.

... Insa cat dureaza cu adevarat dragostea la prima vedere?

... 30 de secunde

In 30 de secunde il vezi, si atat. Poate suntem programate sa raspundem imediat la o pereche de ochi frumosi si un zambet cuceritor! Sau poate pur si simplu avem reflexul flirtului, activat imediat de orice aparitie masculina cu potential de viitor din preajma. Insa, la fel de repede cum ne aprindem, ne si domolim in clipa in care el se dovedeste a fi mai degraba broasca raioasa decat Fat Frumos.

... 10 minute

Prima impresie se formeaza in 90 de secunde, asa am invatat la cursurile de comunicare. S-ar crede ca, o data trecute cele 90 de secunde fatidice, deja stim intrinsec ca, ehhh... poate intr-o seara o sa vedem un film, poate intr-o dimineata o sa luam micul dejun impreuna. Dar de la fantezie pana la realitate drumul dureaza ceva mai mult.

... trei saptamani

Si a trecut prima vedere, poate si a doua, poate si-a treia. Insa un sir de intalniri nu garanteaza fericirea vesnica. Se stie ca probele de forta intervin abia atunci cand intimitatea deja se instaleaza intre cei doi. Rezista dragostea la acest test?

... o viata

Exista insa si cazuri fericite (pe care unii le numesc coincidente). Ne place sa credem uneori ca destinul i-a adus pe doi oameni impreuna, pentru ca sunt facuti unul pentru celalalt - si-n acest caz, dragostea la prima vedere nu poate fi decat perfect naturala.

... O altfel de dragoste la prima vedere: "Cine o cunoste pe Bruneta din Sibiu?"

In "Formula as" am citit despre: "Bruneta din Sibiu", iata povestea:

"S-a intamplat exact in urma cu un an: s-a indragostit de o necunoscuta pe care a vazut-o intr-un restaurant. O intamplare care i-a schimbat viata. Un Don Quijote urban in cautarea Dulcineei sale povesteste, mica sa aventura.

"Pentru ca nu a putut face rost de numarul ei de telefon, atunci cind a vazut-o luind masa la Restaurantul City Grill, de la America House, din Bucuresti, barbatul a postat zeci de afise in oras, in care ii cere acesteia sa-l contacteze. Imediat dupa ce a pus afisul pentru „bruneta din Sibiu" si si-a scris numarul de telefon, zeci de persoane l-au contactat pentru a se amuza pe seama lui. Insa nu a primit niciun semn de la sibianca. Doar de la o asa-zisa colega de serviciu a acesteia, care i-a transmis sa termine cu acest mod agresiv de a incerca sa dea de tinara. "

....

"Suna ceasul desteptator al telefonului. Dragos il cauta prin somn, pipaind noptiera: veioza, pachetul de tigari, scumiera pe care o rastoarna, cartea. Pe coperta neagra a cartii se vede titlul: "Povestea lui orisicine", de Philip Roth. Gaseste in cele din urma telefonul. Il opreste. Mai sta cateva secunde rostogolit in cearceafuri, ca dupa un efort urias. Dupa o jumatate de ora e in plin trafic bucurestean. Adica sta agatat de volan, cu privirea pierduta in sirul nesfarsit de masini in care e blocat. Se gandeste la cartulia de pe noptiera. Da, e de acord cu ideea ei ca "batranetea nu e o batalie, ci un masacru.

Stie ca asta va urma si de-aia vrea sa traiasca acum. Vrea, dar asta nu e de ajuns. Daca ar depinde totul de el si de vointa lui, ar fi simplu. Dar batranetea, boala, corpul care nu te mai asculta, desi mintea e clara, sunt acolo mereu, in viitor, il asteapta ca sa ii spuna nemilos ca nu depinde totul de el. Ca sa il puna la punct cumva. Si moartea. Inevitabila moarte. Da, din cauza ei a dat la filosofie si nu a facut mare branza: dupa patru ani de studiu lucrurile s-au lamurit in sensul ca nu se pot lamuri. Pornise la 18 ani cu o intrebare legata de moarte si ajunsese dupa facultate cu mii de intrebari care ii sfredeleau creierul, chiar si atunci cand nu se gandea la ele. Macar daca isi punea cealalta intrebare fundamentala, cea legata de femeie. Poate acum nu era in situatia in care e. Se gandise prea devreme la moarte si acum i se parea ca nu mai are timp sa clarifice uimirea in fata femeii, adica a vietii. De-aia, probabil, il si parasise logodnica inainte de casatorie cu o luna. Din cauza nepriceperii lui la viata, fara sa stie nimic, in cele din urma, nici despre moarte. Asta fusese o lovitura pentru el. S-a dezechilibrat un timp. Apoi si-a revenit. Si-a revenit? El zice ca da, desi seara cand vine acasa de la birou, casa goala si intunecata i se pare un hau, un gol imens ce reflecta de fapt golul din el. Bucuriile de unul singur i se par seci si fara nici o stralucire aparte. Prietenii care vin la el, petrecerile, iesirile in oras, totul pare ilogic, fiecare intamplare pare anapoda si fara justificare. Exista totusi o parte buna. Cineva il claxoneaza din spate. Se uita in retrovizoare si vede o blonda rujata excesiv. Ar putea sa puna o frana brusca, poate il loveste. Marlyn Monroe avea replica asta intr-un film: "Barbatii din ziua de azi iti lovesc masina doar ca sa te agate". In ce film era? Nu isi mai aminteste. Mai inainteaza un metru si se opreste in aceeasi coada. Da, unde ramasese? Ca exista si avantaje in situatia in care se afla. Poate sa cheltuiasca toti banii din salariu in primele doua zile, poate sa mearga tare cu masina, poate sa fie cat de excentric vrea cu prietenii si poate iesi sa hoinareasca prin oras la 3 dimineata fara sa dea explicatii. Poate sa faca orice ii trece prin cap! Da, a recuperat o parte din el pentru ca a pierdut una. Schimbul nu i se pare corect, dar cel mai bine ar fi sa profite de situatie. Acum! Lucrurile vor ajunge oricum la acelasi final. Asta e povestea lui orisicine din punctul sau de vedere.

Dragos ajunge la autogara Obor. Dintr-un autobuz parcat in statie, tocmai coboara calatorii. In cele din urma o zareste pe mama lui. Ii face un semn cu mana si ea da din cap si zambeste.Dragos impreuna cu mama sa merg la un restaurant. E un City Grill, la etajul unu al unei cladiri cu birouri. Scarile interioare sunt rulante, totul e numai otel si sticla. Plante ornamentale uriase in ghivece enorme, pe rotile. Merg catre o masa libera. In timp ce se uita pe meniuri, mama ii scapa totusi un:- Ai putea si tu macar sa iti pui o camasa calcata. Erau la finalul mesei, tocmai venisera cafelele, cand Dragos pare ca se trezeste brusc.- E o fata imperiala in spatele tau, doua mese mai departe. Trebuie sa ii cer numarul de telefon!- Termina, mama, ca poate iei si bataie. Poate e cu unul dintre baietii aia! Doamne, multa minte iti mai trebuie...Ma faci de rusine pe-aici...Dar cum bruneta se ridicase de la masa si iesea din restaurant, Dragos s-a si ridicat si a pornit dupa ei. I-a ajuns din urma pe culoar. Cei trei prieteni ai brunetei se uitau la ceva pe geam si ea inainta singura. Era momentul ideal. Mai avea trei pasi. Trei secunde. Timp destul ca sa revada, ca un flux de lumina, tot ceea ce observase in cateva priviri aruncate peste umar in timpul mesei. Revede buzele ei in suras cochet, retinut. O suvita cazuta. O bucatica din urechea stanga pe fundalul parului negru. Degetele lungi, gratioase, cu unghii ingrijite, simple, nedate cu lac sau oja. Fata e singurul lucru real din toata sala. Restul e bruiaj, de la mirosul de fripturi si pana la clinchetul de pahare si zornaitul tacamurilor, fumul de tigara sau frisca prajiturilor. Intre el si ea era un culoar care taia totul. Putea sa ii auda respiratia. Fosnetul usor al parului, mirosul dulce-amarui de la baza gatului. Cateva puncte ale chipului ei ii dadeau un gol in stomac. Spatiul de sub buza de jos, coada ochilor negri, pielea de la incheietura mainii, atat de fina incat ghicea vinisoarele albastre. Putea sa contemple chipul ei zile intregi. Putea sa inteleaga ce e aia o muza si daca ar fi avut vreun pic de talent la scris ar fi umplut sute de pagini de poezii dintr-o suflare, doar privind rotunjimea narilor ei sau arcuirea neagra a sprancenelor.- Scuza-ma! Nu te supara!Fata se opreste si se intoarce catre el. - Da, ce s-a intamplat?Brusc, fata in fata cu ea, nu mai stie. Picioarele i s-au inmuiat, simte furnicaturi in genunchi. Dar era prea tarziu sa mai dea inapoi. O privea in ochi. Era atat de aproape de ea, incat respiratia ei il lovea in obraz. In panica generala ce se instala in corpul lui, a simtit cum din gat cuvintele ii ies singure:- Cred ca esti foarte frumoasa. Am putea sa bem impreuna o cafea?Era convins ca a spus o prostie, dar a ramas asteptand raspunsul.Ea i-a cercetat chipul cu ochii aia mari si negri. A ras. Buzele de un rosu inchis i s-au lungit senzual intr-un zambet. Inexplicabil, cel mai frumos si mai generos si mai plin de bunatate zambet pe care il vazuse pana atunci. Dintii albi. Unul dintre dinti era crescut gresit. Asta i-a atras atentia lui Dragos. Pentru ca asta o facea brusc o fiinta reala, concreta. Imperfectiunea aceea ii dadea in ochii lui aura perfectiunii. Ea si-a dat seama la ce priveste el si, un pic, zambetul s-a inmuiat, atat cat sa acopere dintele. Probabil un defect de care nu era mandra, fara sa stie ca in acele secunde Dragos iubea acel dinte rebel mai mult decat orice.- Sunt din Sibiu, a spus ea foarte politicoasa si incurcata, privind catre prietenii ei. - Atunci putem sa bem o cafea in Sibiu, cand trec pe-acolo. De fapt, trec chiar des prin Sibiu...Prietenii ei s-au apropiat. Se uitau la Dragos incercand sa inteleaga ce se intampla. Ea, si mai jenata, ii priveste si porneste mai departe. El ramane pe loc. Nu voia sa fie agresiv. Dar ea nu spusese nu, asta era cel mai important.- Deci, bem o cafea in Sibiu?Fata se indeparteaza razand. Prietenii privesc mirati si nu inteleg exact ce se intampla.- In Sibiu! parea ca se amuza ea.- Pai, lasa-mi un numar de telefon!- In Sibiu! rade ea si merge mai departe, fara sa se opreasca.Si asa a si disparut pe primul culoar la stanga: facandu-i cu mana la revedere si razand.Dragos s-a intors repede la masa. Cateva secunde a avut gustul infrangerii.- Mama, tu esti normal? Ce inseamna asta? Doamne, ce nebun esti! Asa te-am crescut eu? Ce-a zis saraca fata? C-a dat peste un nebun!- Am plecat fara nimic de notat la mine... Nu stiu cum naiba, ca mereu am un carnetel, ceva la mine...Dragos mai soarbe o gura de cafea dus pe ganduri si apoi spune vesel, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat:- Mergem?

In dupa-amiaza aceleiasi zile, Dragos ajunge acasa, deschide calculatorul si scrie anuntul in format mare: "Cine o cunoaste pe BRUNETA DIN SIBIU, care a servit pranzul in restaurantul City Grill, in data de, la ora de, va rog sa sunati la 0740XXX". Apasa print. Si foile incep sa iasa. Una dupa alta. Si inca una. Si inca una. El priveste cum ies, cum fiecare afis este strigatul sau deznadajduit, imprimat. Este marturia lui intru iubire. Pentru catva timp o sa fie marturisitorul iubirii in piata publica. Este felul sau de a spune tuturor ca daca nu crezi in iubire ca intr-o religie, nu o sa ai parte de miracole. Ia pachetul de foi. O priveste pe prima. Abia acum pare ca a revenit la viata reala. Abia acum parca s-a trezit de azi dimineata, pana acum a fost intr-o mahmureala. Cu ele in brate iese val-vartej din casa. Uita sa incuie usa. Se intoarce. Incuie. Iese repede din bloc. Salta coborand scarile, asa cum facea cand mergea la joaca, dupa terminarea lectiilor, in scoala generala. Apoi se indreapta rapid catre primul taxi. Se arunca pe scaunul din fata si respira usurat, ca si cum ar fi scapat de un urmaritor. Taximetristul care s-a trezit cu el in masina il priveste mirat.- La Piata Victoriei, spune Dragos.

Priveste cladirea restaurantului si intreaga intersectie ca un munte ce urmeaza sa fie escaladat, ca un teritoriu ce urmeaza sa fie cucerit, pentru a stabili pe el o cetate istorica. Se apuca sa lipeasca afisele. Pe stalpi, pe borne, pe semnele de circulatie, la stopuri si pe ziduri. In fata cladirii de birouri, lipeste pe toti copacii. La metrou, la intrarea in toate cafenelele din jur. Unii oameni se opresc sa citeasca afisul in timp ce el le lipeste. Termina de citit, apoi se uita la el. Dar Dragos ii ignora. Lipeste cu frenezie. Unii il intreaba ce s-a intamplat si el le raspunde cu un zambet larg, complice. Termina de lipit, apoi se plimba cu mainile in buzunare prin piata. Acum a redevenit un anonim, nimeni nu stie ca el a pus afisele. Se opreste si el cu alti trecatori sa citeasca anuntul. Unii citesc si se stramba. Si el ii aproba ca un clown si duce la tampla un deget pe care il rasuceste. Un batranel chiar ii spune: "Da, multi nebuni pe lumea asta!". Unii oameni zambesc si trec mai departe. Pe altii ii vede cum cad pe ganduri si ghiceste ca i-a trimis la neimplinirile lor. La cautarile lor, la acel ce-ar fi fost daca... pe care il ai macar o data in viata.

E dimineata. Suna telefonul. Cu ochii inchisi, incurcat in cearceafuri, Dragos il duce la ureche fara sa deschida ochii.- Da, mormaie somnoros.In telefon aude o voce un pic enervata si foarte hotarata:- Bai baiatule, cine esti si ce treaba ai cu sor-mea? Esti vreun obsedat? Ce vrei cu afisele astea?Dragos se trezeste brusc. - Nu-i nimic cu afisele. Adica nu am vrut sa supar pe nimeni. Cu cine vorbesc?- Ba, tu crezi ca esti primul care se ia de sor-mea? Ce vrei cu afisele astea, te-am intrebat? Cine esti?- Pai, ce sa vreau? A fost, cum se spune: dragoste la prima vedere. Stati linistit, ca nu sunt vreun obsedat. Mi-ar placea sa o revad pe... Cum o cheama? Nici nu stiu cum o cheama...- Simona o cheama. Lasa vrajeala. Tu cine esti si cu ce te ocupi? Sor-mea a mai patit cacaturi de-astea cu obsedati. Eu sunt fratele ei si vreau sa stiu cine esti. Dragos sta pe ganduri un pic. Sa iasa sau nu din anonimat? Pana la urma nu a facut nimic rau. Isi poate asuma oricand ceea ce a facut, in fata oricui. Nu ii este rusine. Dimpotriva.- Ma cheama Dragos Popescu. Sunt art-director la firma R., poate ati auzit de ea...Eu de fapt am terminat filosofie si...- Asa si? Ce vrei de la sor-mea? De ce ai pus afise peste tot? Esti nebun sau ce?- Am vazut-o ieri la restaurant si este o femeie foarte frumoasa...speciala...cred ca m-am indragostit de ea. Nu vreau sa o deranjez, adica nu asta a fost intentia mea, as vrea, daca se poate, numai sa ne intalnim la o cafea... Daca si ea e de acord, bineinteles...Acum i se pare ca s-a bagat in ceva ce nu mai controleaza. Un astfel de frate nu e in nici un caz o veste buna. Ar vrea sa dea inapoi, dar nu stie cum. Si poate, totusi, ea e altfel. Ciudat... Ce sa faca? Ii transpira mainile si le sterge de cearceaf. Ceva nu e in regula, ceva ii scapa si nu e bine. Nu asta a vrut, nu asta a cautat. Dar daca asa stau lucrurile, de ce nu? E inca zapacit de somn. Cauta ceasul si se uita la el. E 8,30 dimineata. Vocea din telefon pare ca s-a mai calmat un pic. Poate l-a convins ca e un om de treaba. - Nu inteleg de ce trebuie sa ma justific in fata dumneavoastra. Pana la urma, nu cu dumneavoastra vreau sa ma intalnesc, ci cu Simona. Si din cate am vazut, e majora, deci poate sa decida si singura ce vrea sa faca. Nu?- Nu ma lua pe mine cu textele astea! Vocea pare mai relaxata. Da inapoi? Isi da seama ca a exagerat? Il simpatizeaza? - i-am zis ca au mai fost obsedati de-astia. Uite, eu sunt de acord sa te intalnesti cu ea. Dar sper ca ai vazut ca are o problema, nu? - Ce problema?

- Am crezut ca ti-ai dat seama daca te-ai uitat atent la ea...

Tonul era binevoitor si conciliant. Era pe drumul cel bun? A trecut examenul? A castigat increderea fratelui mardeias, vreun baiat de cartier sau mai degraba vreun baiat de bani gata?- Deci, Simona de mica are problema asta...Nu stiu cum sa iti explic...Ea este jumatate femeie, dar jumatate... este barbat. N-ai vazut ca are ceva umflat in fata?Din spatele vocii se aud rasete infundate. Chiar si vocea care ii vorbeste se abtine cu greu, dar e evident ca face eforturi sa ramana la tonul serios. Totul se prabuseste in jurul lui Dragos. Simte cum furia urca in el si nu o poate controla. Brusc, se aud in telefon ovatii. Aceeasi voce, de data asta vesel-stridenta, il anunta:- Uuuu! Buna dimineata! Ai fost in direct la Radio Cucu, pentru ascultatorii nostri! Ieeee!Dragos inchide telefonul. Se ridica si ia o tigara. O aprinde. Ii tremura mainile. Simte un nod in gat. Fumeaza. Perdelele sunt trase. Casa e intunecata, pare o hruba. Din nou i se pare ca este singur, parasit intr-o pestera, fara contact cu oamenii, dar in nesiguranta, chiar si aici. Trebuie sa iasa.

Asa a inceput "marea bubuiala", cum avea sa o numeasca Dragos. Au urmat trei saptamani in care telefonul a sunat continuu. L-au sunat alte radiouri din Bucuresti, care il puneau in direct inainte ca el sa stie cu cine vorbeste. Mereu glumite si inscenari si marturii-capcana. Apoi televiziunile insistau zilnic sa vina pe platourile de filmare, eventual sa planga si sa isi spuna oful in direct. La OTV, Romantica sau Antena. Ziarele incercau sa smulga cateva declaratii. La inceput cele din Bucuresti, apoi cele din Sibiu, care preluasera povestea. In general, erau ziare de scandal, unde a doua zi aparea publicat chiar refuzul sau, alaturi de o poveste "cutremuratoare" pe jumatate inventata. Avea senzatia ca viata lui nu-i mai apartine, ca intimitatea lui a devenit publica si ca este aruncat in strada fara haine pe el. Se simtea jefuit sufleteste si nu putea opri in nici un fel tavalugul pornit. Zilnic primea zeci de telefoane si zeci de mesaje de la necunoscuti. Unii il injurau pur si simplu, altii doreau sa stie mai multe despre intamplare. Sunau fete din Toplita sau din Constanta sau din Satu-Mare ca sa se intalneasca cu el, specificand ca "si eu sunt bruneta, dar nu sunt din Sibiu". Unele mesaje erau de incurajare, oameni care ii spuneau ca se vor ruga pentru el sau oameni care ii dadeau idei ca sa o gaseasca mai usor. Ii sugerau sa puna afise gigant la Piata Victoriei sau sa ii faca portretul robot. Apoi afisul a inceput sa circule pe Internet si unii propuneau pe forumurile de discutie un site pentru "Dragoste la prima vedere", unde sa se poata regasi oamenii, in timp ce altii spuneau ca nu e nimic altceva decat o campanie de publicitate foarte inteligenta a celor de la restaurantul "City Grill". Nici un telefon insa de la bruneta pe care o cauta. Dupa trei saptamani, Dragos a decis sa gaseasca o solutie sa opreasca povestea. De fiecare data cand cineva suna, ii spunea ca afisul era pentru o domnisoara care isi uitase la masa o bratara de aur. Intre timp i-o daduse si totul era in regula. Oamenii erau dezamagiti cand auzeau o asemenea explicatie, dar telefoanele au incetat.

La sfarsitul saptamanii, Dragos se simtea jefuit sufleteste. Emisiunile de la televizor sau articolele il aruncau intr-un univers al consumului in care orice fapt devine pretext de distractie, de divertisment, de rating. Nimeni nu incercase de fapt sa inteleaga resorturile sale interioare, toti voiau doar o bucatica din poveste. In suferinta, privindu-se pe el insusi, isi dadea seama ca si el facuse de multe ori la fel. Luase de multe ori patosul drept patetism, emotiile drept sentimentalism si acum venise nota de plata. O sa mai rada la melodrama? De multe ori discutiile despre iubire sau despre dragoste i se parusera penibile, jenante. Le eticheta rapid drept "discutii roz", le punea in acelasi loc cu lamentatiile din telenovele si le expedia. Acum, sub sfredelul necrutator al durerii sale, incepea sa le inteleaga rostul. Se intreba cum ar trebui sa vorbesti, de fapt, despre iubire si dragoste, fara sa fii patetic, fara sa fii "roz", ca sa nu abdici definitiv de la vechile tale convingeri. Isi framanta mintea si sufletul incercand sa gaseasca pozitionarea corecta, discursul corect. Asa a inceput sa recapituleze oamenii fericiti din dragoste pe care ii cunoaste. A gasit destui. Cel putin astea erau aparentele. Vecini de etaj, cupluri cunoscute intamplator, neamuri. Apoi filme in care iubirea are final fericit. Daca elimina melodramele, ramaneau foarte putine. In general marile filme despre dragoste se termina trist. Toate gandurile astea se impleteau cu detalii ale celor cateva minute in care fusese la cateva mese distanta de ea, cand o privise pe furis. Erau ca niste fotografii in mintea lui. Le lua si le privea atent si detaliile erau marite ca de o lupa uriasa. Fiecare amanunt era o promisiune de fericire, iradia catre el o uimitoare vibratie de pace, de calm si liniste, ca un jazz in surdina intr-o lumina discreta, galbuie. Era o muzica interioara pe care plutea.

Dragos a inteles in acele zile de asteptare ca tot ce se intampla in jurul sau isi are explicatia ultima in iubire. Fie ca oamenii isi cumpara o masina luxoasa, sau vor bani sau vor putere, totul se explica in mintea lor prin dorinta de iubire. Doar ca unii oameni nu stiu cum sa o obtina altfel. Discursurile despre iubire sunt jalnice, sau melodramatice sau vulgare, insa, de fapt, toate vor sa spuna acelasi lucru. Doar felul de a o spune e diferit, mai elevat sau mai simplu. Pana la urma, de unde a dedus toata lumea ca e vorba de o poveste de dragoste? El a pus pe afis o singura fraza. Putea sa fie orice, de ce au ales oamenii varianta asta, dintr-un text care nu spunea mai nimic? Pentru ca probabil chiar oamenii astia care se uita la OTV sau hahaie la emisiunile radio penibile, chiar ei aveau nevoie de emotii. Au nevoie sa creada ca astfel de povesti mai sunt posibile, ca nu e totul pierdut si ca nu s-au abrutizat de tot muncind 12 ore intr-o multinationala de sticla si otel. Sau ca in saracia lor poate exista ceva frumos, dincolo de necesitatile materiale, dincolo de umilintele lui "A avea". Pentru acestia din urma s-a hotarat sa dea un interviu in care sa explice totul. Sau macar atat cat poate spune in cuvinte despre emotiile si visele sale. Bruneta din Sibiu? Nu l-a sunat niciodata. Daca l-ar suna acum, poate s-ar intalni cu ea. I-ar da un buchet de flori si i-ar multumi ca i-a intarit credinta in iubire. Atat." (Sursa Formula as Nr. 885, 19.09.2009 - 25.09.2009)

Obsesii, compulsii, idei fixe sau "pitici pe creier"

2009-09-21T00:46:00.000-07:00

Pitici zburdalnici pe creier, obsesii sau mai simplu, idei fixe. Cine nu are?

Oamenii posesivi (în sensul propriu) par a avea idei fixe: eu asta cred şi nu renunţ pentru nimic în lume la ideea mea! De aici şi până la a fi dominat de un om, un gând, o părere drumul nu este prea lung.

Obsesiile pot deveni distructive dacă le lăsăm să crească. Trebuie să vrei ceva atât de mult încât să-ţi orbească raţiunea sau să te conducă involuntar. De multe ori startul îl dau capriciile sau diferite stări de moment iar restul este desfăşurarea succesivă a unor episoade strâns legate între ele.

Uneori consecinţele pot fi interesante: crearea unor scenarii fanteziste sau interpretarea anumitor gesturi sau expresii dau de lucru imaginaţiei, o hrănesc mai mult sau mai puţin sănătos.

Trebuie să ştii când să te opreşti atunci când te bântuie astfel de fenomene, eventual să le echilibrezi cu un upgrade al priorităţilor.

The Concise Oxford Dictionary defineste obsesia drept: "o idee nejustificat de persistenta".
Dex-ul ne spune asa despre obsesie: "Tulburare a voinţei care se manifestă prin idei fixe, prin dorinţa irezistibilă de a face un act determinat, bolnavul fiind conştient de caracterul anormal al acţiunilor sale. ♦ preocupare chinuitoare."

Psihologul clinician Frank Tallis vorbeste despre "obsesii normale" – numite astfel pentru ca ele apar la oamenii normali, fara nici un trecut de natura psihiatrica:

Am sa lovesc pe cineva;
Am sa sar in fata trenului
Am de gand sa injur in biserica;
O sa-mi sugrum pisicuta.

Aparitia lor poate cauza, intr-o anumita masura, ingrijorare sau dezamagire ("De unde au aparut oare?"). In mod obisnuit, insa, nu li se acorda o semnificatie deosebita.

Vorbim despre obsesie atunci cand ceva ne acapareaza gandurile intr-atat, incat orice altceva devine lipsit de importanta. Daca acele ganduri sau idei – sau reactia noastra la ele – determina o stare de nefericire sau o senzatie de limitare a libertatii, atunci un anumit tratament ar putea deveni necesar.

Exista un numar de comportamente normale care au un caracter obsesiv, cum ar fi colectionarea unor obiecte, indragostirea si care nu reprezinta neaparat o problema clinica.

Obsesiile se definesc prin cateva caracteristici:

Sunt repetitive;
In mare parte nedorite;
Foarte greu de controlat.

Spre deosebire de majoritatea gandurilor, obsesiile nu pot fi ignorate. Ele se pot manifesta sub forma unui singur cuvant, a unei propozitii sau a unei fraze, dar pot lua si forma unei imagini suparatoare. Cand apare pentru prima data obsesia este privita, de regula, ca inacceptabila. Deoarece gandul este inacceptabil sau strain , individul va incerca sa-l suprime sau sa-l blocheze.

Desi aceasta este o reactie fireasca, dovezile arata ca suprimarea oricaror ganduri determina reintoarcerea lor mai frecventa. Faptul este usor de demonstrat: incercati sa nu va ganditi la un scaun: inchideti ochii si incercati acest lucru timp de cateva minute. Ce s-a intamplat? Cel mai probabil ati continuat sa va ganditi la un scaun. Explicatia e simpla: de fiecare data cand incercati sa nu va ganditi la ceva, trebuie mai intai sa vi-l reprezentati in minte. Incapacitatea de a alunga gandul devine pana la urma suparatoare si persistenta lui interfereaza cu concentrarea si cu sarcinile ce trebuie indeplinite in viata de zi cu zi.

Sunt teorii care sustin existenta unei predispozitii spre a dezvolta o tulburare obsesiva. Un gand este mult mai probabil sa fie categorisit ca fiind inacceptabil de catre o persoana cu standarde personale ridicate sau foarte constiincioasa.
De cele mai multe ori, gandurile persistente care devin obsesii se asociaza si cu o stare de disconfort si neliniste. Astfel, multe persoane incep sa aiba temeri pe care le exprima prin afirmatii de tipul : "Daca nu-mi pot controla gandurile, atunci nu sunt in stare sa-mi controlez nici comportamentul"; sau "Daca nu-mi pot controla gandurile, inseamna, poate, ca innebunesc".

Cum sa ne eliberam de obsesii?

Prin schimbarea gandurilor

Tehnica numita "schimbarea gandurilor", reduce nelinistea generata de gandurile obsesive, prin urmatorii pasi :

Intocmiti o lista cu cele mai suparatoare ganduri obsesive;
Elaborati, dupa aceea, o alta lista cu ganduri pozitive alternative;
Invatati gandurile pozitive, astfel incat sa le puteti evoca cu usurinta;
Incercati sa va formulati gandul obsesiv si apoi sa schimbati imediat gandul suparator cu unul din gandurile pozitive.

Veti capata astfel incredere in ceea ce priveste controlul mintii dumneavoastra.
Aceasta tehnica poate fi folosita si pentru obtinerea unei ameliorari temporare, in conditile in care concentrarea este necesara si gandul obsesiv va distrage.

Un alt mod de a scapa de obsesii si frustari il reprezinta desenul.

Trasarea pe hartie a catorva "schite", desene, chiar si lipsite de semnificatii, este unmod excelent de depasire a sentimentelor intr-un mod acceptabil.

Daca, spre exemplu, stai de vorba la telefon cu o persoana antipatica, careia nu-i poti raspunde asa cum consideri tu ca merita, desenand vei reusi sa-ti invingi furia si frustrarile.

Cum?

Aducandu-ti la suprafata lumea ta interioara. Si, potrivit desenului, poti intelege care e starea ta psihica.

Vrei cateva exemple?

Iata:

Figurile (un copac, o floare, un animalut), maifesta nevoia de introspectie.
Liniile repetate desenate obsesiv, care acopera pagina aproape in intregime, exprima vointa de a creste si de a te dezvolta.

Formele geometrice (cuburi, cercuri, romburi) indica nevoia de a intelege "de ce" in fiecare lucru.

Daca desenezi o figura imaginara, vrei sa fii remarcata si aspiri la performanta in camp creativ.

Iar daca ai tendinta de a "umple" cu creionul litera O, spre exemplu, ori iti place sa desenezi barba si mustati personajelor din carti, inseamna ca simti nevoia de a umple un gol din viata ta.

Cum se manifesta obsesia la romani?

Buna intrebare nu ?

Romanii, ca si altii, sunt obsedati. De diferite lucruri...

Asta n-ar fi o problema daca aceste obsesii ar fi constructive.

Uite, japonezii, de exemplu, sunt obsedati de electronica si vedem unde au ajuns.
Francezii au simturi fine si sunt obsedati de parfumuri, branza mucegaita, vinuri, moda... si dupa cum se vede e de bine si la ei.

Nemtii sunt cu ordinea, punctualitatea si tehnica si exemplele ar putea continua ...

Romanii, din nefericire, nu au obsesii constructive, de natura colectiva.

Desi romanii impartasesc cam aceleasi obsesii, ele sunt profund egoiste si privesc fericirea personala, in detrimentul celorlalti.

Intalnim in ultima perioada o multitudine de clasamente si topuri ... Top 100 oameni de succes, Top 100 femei frumoase ... top peste top ... plaja topurilor este imensa ... cineva s-a gandit ca ar mai fi loc de inca un clasament si asa s-a nascut:

TOP 10 OBSESII ROMANESTI:

Locul 1 :

Obsesia cu "casa pe pamant".
Toata lumea si-ar da 20 de ani din viata ca sa aiba casa pe pamant.
Nu conteaza ca vei sta ORE IN SIR in trafic !!! Nu conteaza nimic !
Casa pe pamant sa fie !

Locul 2 :

Obsesia "televizorului".
Romanul e devorator de televiziune.S-au facut niste cercetari si cica
noi am fi cam cei mai avizi din Europa. Adica ne uitam cel mai mult
la televizor ... Si, asta e geniala, avem cele mai multe televiziuni !!!
Mi se pare fascinant ca romanul este "europeanul" cel mai telespectator
avand in vedere ca in Romania sunt, cu cateva exceptii, cele mai
indoielnice si mai de prost-gust productii !

Locul 3 :

Obsesia "Coelho".
Daca n-ai citit Coelho... n-ai viitor frate !
"Pai am citit Dostoievski, Tolstoi, Salinger, Marin Preda, Nichita Stanescu, Eminescu, Cartarescu ..."
"Egal cu zero ! Citeste Coelho !"

Locul 4 :

Obsesia "sanilor".
Aproape toti producatorii TV au urmatoarea obsesie:
"Sanii aduc rating !"
Si stiti ce e fain! Ca de cativa ani incoace s-a dovedit a fi complet fals.
Oamenii au la dispozitie internetul pentru femei.
Dai un click si gata ! Cine doamne iarta-ma, mai asteapta emisiunea cu "Mama Natura", ca sa-i "dea in cap lu' mutu". Iertata sa imi fie exprimarea (scuze Adriane dar asa e expresia ! Daca vrei schimbam: "sa'i dea in cap lu' Chivu").

Locul 5 :

Obsesia messenger.
Aici vorbim, de un fenomen global ...
Si totusi atunci cand ajungi ca mama sa-ti dea buzz si sa-ti reproseze ca stai pe invisible, ar trebui sa iti pui cateva intrebari ...

Locul 6 :

Obsesia "haiduceasca".
Dupa o sticla-doua de vin si cel mai prapadit roman devine haiduc la orice
nunta. Fura mireasa, cere rascumparari ... Si dupa aia, apogeul haiduciei :
"Pusca si cureaua lataaaaaa...".
Apoi recunoaste ca are disfunctii sexuale :
"Ce barbat AM FOST odataaaaa ..."

Locul 7 :

Obsesia auto.
In Romania exista cea mai dinamica piata auto.
Pe strazile noastre exista masini cum n-au vazut nici parizienii, nici
londonezii ... cu asta am cam spus tot ce era de spus.

Locul 8 :

Obsesia carnii din congelator.
Cu toate ca au trecut 20 de ani de cand gasesti sute de feluri de carne si la
4 dimineata, romanul inca isi mai incarca pana la refuz congelatorul.
Sa fie acolo... Cine stie...

Locul 9 :

Obsesia "celulara".
Pentru roman, telefonul mobil reprezinta un statement.
Am vazut vanzatoare in magazine care aveau telefone, accesorizate, tehnologizate si in consecinta foarte scumpe.
Iata un mare mister care ar trebui elucidat. Cum ajunge o persoana cu salariu de 10 milioane sa aiba un mobil de 20 de milioane ? Si sa foloseasca aparatul ca sa dea beep cunoscutilor!!!

Locul 10 :

Obsesia de tipul: "daca ala nu face, de ce sa fac eu?".
In completare vine intrebarea:
"Ce? Sunt mai prost?!"
Cosmin Alexandru, presedintele ERUDIO spunea undeva ca: “Una din dramele ţării ăsteia nu e că sunt mulţi care nu reuşesc, ci că sunt mulţi care nici nu încearcă”.

Topul se incheie aici, dar lista pozitiilor ramane deschisa, va astept sa veniti cu completari. Pana ajungem la Top 100 mai avem ceva locuri libere.

Sper ca am reusit sa va creionez o imagine despre obsesii si idei fixe.

Pentru a avea o imagine cat mai copleta despre acest subiect iata si cateva idei exprimate de psihologul CONSTANTA VASILE:

"Obsesiile sunt idei, ganduri, impulsuri sau imagini persistente care sunt experimentate ca intrusive si inadecvate, si care cauzeaza o anxietate sau detresam marcata. Calitatea intrusiva si inadecvata a obsesiilor a fost definita ca „egodistonica".
Aceasta se refera la convingerea individului ca acest continut al obsesiilor ii este strain, nu se afla sub controlul propriu si nu este tipul de ganduri pe care ar fi dorit sa-l aiba. Individul este capabil insa sa recunoasca faptul ca obsesiile sunt produsul propriei sale minti si nu ii sunt impuse din afara (ca in insertia de ganduri).

Cele mai frecvente obsesii sunt:

- gandurile repetate in legatura cu contaminarea (de exv a se contamina prin strangerea mainilor altor persoane);
- dubitatiile repetate (de ex., a se intreba daca a efectuat un act oarecare, cum ar fi acela daca a vatamat pe cineva intr-un accident de circulatie ori daca a lasat usa deschisa);
- necesitatea de a pune lucrurile intr-o anumita ordine (de ex., detresa intensa cand obiectele sunt puse in dezordine sau asimetric);
- impulsuri agresive sau oribile (de ex., acela de a-si vatama propriul copil sau a striga o obscenitate in biserica);
- imagerie sexuala (de ex., o imagine pornografica recurenta).

Gandurile, impulsurile sau imaginile nu sunt simple temeri excesive in legatura cu probleme reale de viata (de ex., preocupari referitoare la dificultatile curente ale vietii, cum ar fi problemele financiare, de serviciu sau scolare) si este putin probabil ca se refera la o problema reala de viata.
Individul cu obsesii incearca de regula sa ignore sau sa suprime astfel de ganduri sau de impulsuri, ori sa le neutralizeze cu un alt gand sau actiune (adica cu o compulsie). De exemplu, un individ torturat de dubii in legatura cu a fi lasat aragazul deschis incearca sa le neutralizeze prin verificari repetate spre a se asigura ca acesta este inchis.

Compulsiile sunt comportamente repetitive (de ex.., spalatul mainilor, ordonatul,
verificatul) sau acte mentale (de ex., rugatul, numaratul, repetarea de cuvinte in gand) al caror scop este acela de a preveni sau reduce anxietatea sau detresa si nu cel de a obtine placere sau gratificare. in cele mai multe cazuri, persoana se simte obligata sa efectueze compulsia pentru a reduce detresa care acompaniaza o obsesie ori pentru a preveni un eveniment sau o situatie temuta oarecare.
De exemplu, indivizii cu obsesii in legatura cu faptul de a fi contaminati isi pot reduce detresa mentala spalandu-se pe maini pana ce pielea lor devine carne vie; indivizii detresati de obsesiile referitoare la faptul de a fi lasat usa deschisa pot fi determinati sa verifice incuietoarea la fiecare cateva minute; indivizii detresati de ganduri blasfemiante nedorite pot afla usurare numarand pana la zece inainte si inapoi deo suta de ori pentru fiecare gand. in unele cazuri, individul efectueaza acte rigide sau stereotipe, conform unor reguli elaborate idiosincratic, fara a fi capabili sa spuna de ce fac aceasta.
Prin definitie, compulsiile sunt, fie clar excesive, fie nu sunt conectate in mod realist cu ceea ce sunt destinate sa neutralizeze sau sa previna.

Cele mai frecvente compulsii implica:
- spalatul si curatatul
- numaratul
- verificatul
- cererea sau solicitarea de asigurari
- actiunile repetate
- ordonarea.

Prin definitie, adultii cu tulburare obsesivo-compulsiva recunosc la un moment dat ca obsesiile sau compulsiile lor sunt excesive sau nejustificate.
Aceasta cerinta nu se aplica la copii pentru ca ei pot fi lipsiti de suficienta calificare cognitiva pentru a face o astfel de judcata. Chiar la adulti exista insa o gama larga de intuire a rationalitatii obsesiilor sau compulsiilor. Unii indivizi au incertitudine in legatura cu rationalitatea obsesiilor sau compulsiilor lor si orice intuitie data a individului poate varia de-a lungul timpului si in functie de situatii. De exemplu, persoana poate recunoaste o compulsie de contaminare ca nejustificata, cand discuta aceasta intr-o „situatie de siguranta" (de ex., in cabinetul terapeutului), dar nu si cand este fortata sa manuie bani. In aceste cazuri, cand individul recunoaste ca obsesiile si compulsiile sunt nejustificate, el poate dori sau chiar incerca sa le reziste. Cand incearca sa reziste unei compulsii, individul poate avea sentimentul de amplificare a anxietatii sau tensiunii care este adesea usurata prin cedarea la compulsie. In cursul tulburarii, dupa esecuri repetate de a rezista obsesiilor sau compulsiilor, individul se poate supune lor, nu mai experienteaza dorinta de a le rezista si poate incorpora compulsiile in rutinele sale cotidiene.
Obsesiile sau compulsiile trebuie sa cauzeze o detresa considerabila, sa fie consumatoare de timp (sa ia mai mult de o ora pe zi) ori sa interfereze semnificativ cu rutina normala a individului, cu functionarea profesionala ori cu activitatile sociale uzuale sau cu relatiile cu altii. Obsesiile sau compulsiile pot inlocui comportamentul util si satisfacator, si pot fi foarte perturbante pentru functionarea generala. Deoarece intruziunile obsesive pot distrage foarte mult, ele pot duce la o functionare ineficienta in sarcinile cognitive care cer concentrare, cum ar fi cititul sau calculatul. in afara de aceasta, multi indivizi evita obiectele sau situatiile care provoaca obsesii sau compulsii. O astfel de evitare poate deveni extinsa si poate restrange sever functionarea generala."

Despre "Cine Suntem" si "Omul Frumos" cu Dan Puric

2009-09-17T00:52:00.000-07:00

Dan Puric ... actor, regizor şi coregraf român care a jucat atât în teatru, cât şi în film; spectacolele sale Toujours l'amour, Made in Romania, Costumele, Don Quijote au fost reprezentate în zeci de ţări …

În 2008, a publicat cartea „Cine suntem”, în care vorbeşte despre apropierea sa de creştinism şi despre pierderea identităţii neamului românesc. Recent, a scos de sub tipar volumul „Despre omul frumos”...

Intr-un interviu acordat Frontnews vorbeste despre despre provocarile morale ale societatii romanesti in prezent.

Iata cateva intrebari la care maestrul Dan Puric gaseste raspunsuri:

Cum s-a nascut "Cine suntem"?

Eu cred ca este un reflex de minima toaleta identitara, intr-un context in care nu se mai poarta diferentele, ci se traieste hipnotizat, intr-o mare orizontala, in care toti suntem unul si acelasi lucru. Ceea ce nu este adevarat: Nu suntem toti egali, asa cum se zice in drepturile omului, decat prin drepturile juridice. Ne nastem inegali si murim inegali. Iar singura chestie de egalitate este in fata mortii si in fata lui Dumnezeu. Cata vreme suntem pe pamant avem diferente. Una dintre ele este si aceasta esenta a poporului roman. El este o unicitate. Unicitatea aceasta inseamna o intimitate. Despre aceasta intimitate calcata in picioare am vrut eu sa vorbesc.

In momentul de fata, care este identitatea acestui popor?

“Antrenamentul de uitare la care este supus poporul roman, astazi, face ca gandirea si inima sa se roteasca pe loc si, din aceasta rotire in gol, paradoxal, o data cu trecutul, dispare si viitorul. El, omul de azi, pedaleaza zadarnic intr-un prezent continuu. A locui cu fiinta doar intr-o dimensiune a timpului, si aceea distorsionata, inseamna moartea lenta, dar sigura, a identitatii.”

Romania are un popor ingenunchiat, dar nu in genunchi

Depinde cine intreaba. Daca intreaba un securist, ii spunem ca suntem o tara inca buna de furat pentru el si neamul lui, adica mama, soacra si nepoti. Daca intreaba rusul, spunem ca suntem un fel de gubernie, oricand putem accesa la ei. Daca intreaba americanul, ii spunem ca ne putem situa in zona de portavion in orice directie si in orice pozitie doreste el. Daca intreaba comunitatea europeana ii spunem ca suntem un hipermarket plin cu brand-uri, nu cu intimitati si identitati. Daca intreaba un bun crestin ii spun ca Romania este o intimitate ca orice alt popor de pe fata pamantului, cu o taina a existentei. Si ca este un popor ingenunchiat, dar nu in genunchi, ci un popor care se va ridica. Cum? Urmeaza emisiunea “Surprize, surprize”...

Are sansa un filosof crestin sa creeze un curent dominant?

Nu este vorba de asta. Eu nu leg filozofia de crestinism. Crestinismul nu este un concept, este calea adevarului in viata, este viata adevarata. In jurul crestinismului, daca te apuci sa filozofezi prea mult, il pierzi. Ca si cum eu sunt indragostit de o fata si incep sa ii vorbesc despre dragoste. Eu o iubesc, ma manifest cum imi da bunul Dumnezeu. Nu o conceptie filozofica crestina restabileste Romania, ci o marturisire crestina si o indrazneala de tip fizic. “Indrazniti si am biruit lumea!” In jurul acestei indrazneli, nu in jurul tupeului, acolo se aduna securistii cu neamurile lor, bestiile comuniste care inca ne conduc.
In jurul indraznelii hristice se aduna si toti acesti copii cu suflet curat. In timpul loviturii de stat si a revolutiei din 1989 - aceasta ciorba nenorocita, cei care spuneau manifeste printre cartusele ucigatoare erau copii de 14-18 ani care indrazneau, iar securistii trageau. Ei au indraznit. Indrazneala aceasta este de substanta fizica, nu este o ideologie, un concept sau o doctrina. Ea poate sa creeze o resuscitare, care este dincolo de curent. Curentul nu are ideologii. Este o stare de a fi autentic. Tinerii de asta citesc, se recunosc. In lumea asta aiurita, nenorocita, confuza, nenorocita, ipocrita, o lume de ghetou internationalist, isi traiesc darul de la Dumnezeu.

Mai avem ce salva? Mai exista valoare?

In primul rand e vorba de o intoarcere a noastra cu capul spre trecut. Nu in sensul buzeistic, pasunist sau paseist, asa cum noua intelectualitate de serviciu ne acuza. Zicea Nicolae Iorga ca intoarcerea ta catre trecut iti da forta de azi. Este vorba de o asumare a trecutului. Daca un tanar sare din manualul stupid alternativ de istorie, pe care l-au dat handicapatii de la noi cu indicatii de dincolo, si vede intr-o carte de memorialistica a unui om care si-a jetfit tineretea in puscarie, crezand in neamul romanesc, el isi schimba pozitia coloanei vertebrale. Din patruped ajunge biped, face o injectie de demnitate. Stie ca sta pe un popor de o demnitate absoluta. Dar daca traieste in istoria alternativa, tanarul ramane un patruped. Efortul copilasului de a se ridica din patru picioare pe doua, este efortul de a se ridica pe pozitia data de dinainte, pozitia verticalitatii, care, vorba lui Hegel, este o pozitie divina. Ridicarea aceasta in picioare se face prin accesul la o memorie, care se traieste, devine substanta. Una este sa stai in fata lumii culpabilizat fiindca esti un popor tehnic, si alta este sa stai in fata lumii cu demnitatea lui Dumnezeu, stiind ca ai fost un popor care a rezistat. Se stie ca am fost singura rezistenta armata sub comunisti, ca tineri de 17-18 ani luat arma si s-au dus in munti? Nu se stie. Ati vazut la televizor emisiuni care sa vorbeasca despre martirii, deghizati in pensionari, care sa vorbeasca, sa marturiseasca ce s-a intamplat cu aceasta mutilare si cum au rezistat? Petre Tutea imi spunea ca, daca ar fi pus in fata plutonului de executie pentru poporul roman, si atunci la 90 de ani, ar striga “Excelsior!”. De ce acesti oameni si-au sacrificat viata, tineretea si tot ce au avut mai bun. Pentru ce? Pentru o abstractiune, sau pentru o credinta? Si atunci, ajungandu-se la un asemenea izvor, tineretul de azi are o demnitate in lume, are o forta in lume. Nu e forta care sa traiasca din tranzitie si din aderari, din sandwichurile care ni le dau altii, ci este vocatia identitara.

Despre U.E.

Comunitatea Europeana este un agregat de interese economice care nu vrea sa tina seama de trecut

Sunt un admirator al civilizatiei europene, al modelelor din Uniunea Europeana, unde tineretul nostru s-a adapat si a putut sa iasa din feudalismul ala prelungit. Sunt critic al cinismului european, al lipsei lor de autoculpabilizare. Comunitatea Europeana este un construct, un agregat de interese economice, politice care nu vrea sa tina seama de trecut si de ceea ce au facut din punct de vedere politic. Conflagratiile mondiale nu le-am facut noi, ei le-au facut, noi am fost victime centrale. In clipa in care intr-o Uniune Europeana pe tine te intereseaza numai structurile economice, netinand cont de trecut, de niste traume, nu putem sa aderam. Cinsimul acesta politic il acuz. Un construct economic, politic, poate sa fie foarte benefic. Comunitatea Europeana, din punctul asta de vedere, va fi civilizatorie pentru feudalismul neo-securist in care stam. Nu am fost niciodata impotriva faptului ca un sistem juridic de tip european nu ne-ar izbavi. Lucrurile astea trebuie amendate. Sa vedem ce este bun si ce este rau. Cum refacem aceasta tara? Comunitatea Europeana a cerut, pe buna dreptate, ca tineretul nostru sa se specializeze in strainatate in materie de economie, de management, de justitie. Categoric este o cerinta de civilizatie, pentru ca maimutele astea de la noi care fura tot timpul nu fac nimic. Guvernul Nastase a alocat 6 milioane de euro. Copiii aceia s-au dus in strainatate si s-au intors cu “Magna cum Laude” de la Berlin, Oxford, Cambridge, si iata ca nu sunt primiti in structurile politice de astazi ca sa intervina in structura de conducere, tocmai pentru ca i-ar arunca in aer pe hotii astia. O parte au fugit in strainatate si o parte au dat statul roman in judecata. Asta este o crima. De ce Comunitatea Europeana nu reactioneaza la lucrul acesta, de ce nu impune, de ce nu sanctionezaa? Daca vrei sa ai niste functionari cu adevarat europeni, de ce lasi sa se intample un asemenea dezastru? Ei se intorc cu niste reflexe civilizate, occidentale. Nu poti acuzi Occidentul de lipsa de civilzatie, poti sa il acuzi de orice, mai putin de asta. Eu nu atac Comunitatea Europeana, atac aspecte ale cinismului politic.

Despre toleranta si intoleranta ...

Sunt intolerant. Cred ca acest cuvant “toleranta” este de o mare ipocrizie. Sunt ingaduitor, crestinismul ma face sa fiu ingaduitor. Ingaduinta inseamna iertare, inseamna asteptare intru indreptare, pentru ca este un termen profund crestin. Cu ingaduinta i-am tinut pe tigani 400 de ani si i-am corectat acolo unde greseau, dar i-am si laudat acolo unde faceau bine. Nu am fost rasisti, asa cum se spune. Cand George Enescu il ducea pe Yehudi Menuhin in sate de tigani, pentru ca Menuhin sa vada cat sunt geniali acestia cand canta, Enescu nu era rasist. Faptul ca am fost acuzati de rasism in `90 si ca multi tigani au fugit si au zis ca au trait exploatati este o dubla minciuna. Faptul ca acum tiganii sunt amprentati si ca ei (europenii, n.red.), cu toleranta drepturilor omului, intr-un an jumatate au facut alergie, ce zic de chestia asta? Noi romanii ne-am deosebit, fara sa ne diferentiem, si am creat o coexistenta de tip crestin fara sa folosim “politica corecta”. Categoric ca tiganii au facut fapte nelalocul lor, numai ca italianul este intolerant si neingaduitor, nu cunoaste substanta profund crestina. Noi am actionat ca atare, i-am tinut in zona mici infractionalitati fara sa sara foarte mult calul, si am fost acuzati de rasism. Pe vremea lui Caragea era o lege, ca daca tiganul fura o curca sau o gaina, lasa-l in pace, ca expresie a milei fata de el.

Exista o toleranta crestina asemanatoare cu toleranta promovata de Uniunea Europeana?

Nu exista toleranta crestina. Iisus nu a fost tolerant cand in templul Tatalui sau nenorocitii aia vindeau. El nu a facut un “discount”, nu a zis “veniti maine si faceti un discount de 50%”. A spus “Afara!”, aia este intoleranta crestina. Adica nu permiti raului sa iti intre in familie. Hristos nu ii ura pe cei din templu, ii indrepta. Asa cum o mama incearca sa isi indrepte copilul care se apuca de droguri, nu ii spune “ia mama si heroina, nu numai cocaina”. Nu este nici o legatura. Toleranta de tip occidental este un construct politic care seamana cu semaforul. Ingaduinta seamna cu mama. Un semafor la care se trece pe rosu si pe verde, nu este egal cu mama.

Poate un om care nu e implinit in dragoste sa reuseasca in profesia lui ?
Aceste lucruri se intrepatrund sau trebuie sa alegi unul dintre ele ?

Eu , personal, cred ca mi-am sacrificat viata personala iubind foarte mult. Nichita Stanescu spunea : “ soldatul si artistul nu au viata personala. “ E un foc care te arde, e o patima. Dar niciodata nu am fost egoist, sa inlatur femeia de langa mine, dimpotriva , am atras-o spre mine, dar aici poate sa fie norocul sau ghinionul unui artist. Că poate gasi o femeie , cum era sotia lui Cezanne, care numai ea avea rabdare sa-i pozeze , pentru ca el picta atat de greu si-i lua atat de mult timp, ca-i fugeau toate modelele. Ea invita oameni la masa , sa spuna cat e de genial, pentru ca nu era cunoscut de critica vremii. Nu era ea un factor de decizie critic, dar il iubea atat de mult , incat femeia devenea altar.
Cand un artist are o asemenea sansa, feminitatea traieste in registrul tainei, al maternitatii prelungite. Cand nu are aceasta sansa si fiecare trage numai pentru el, apar frustrari, apar gelozii. Gelozia patologica este un lucru care omoara . Această prea mare grija fata de tine si negrija fata de celalalt duce la ceea ce se intampla acum.... Stiu ca niciodata nu am pus arta mai presus de dragostea mea; si poate din cauza asta am avut de patimit. Eu sunt nascut cu grija fata de femeie, dar, ca la Shakespeare, « soarta unei glume nu depinde de gura care o spune, ci de urechea care-o asculta “. Un om poate sa interpreteze acest lucru ca pe-o slabiciune si-atunci totul se distruge.... In clipa in care incep discutiile , lucrurile nu mai sunt bune... Ceea ce este frumos este spovedania in fata unui parinte duhovnic, in fata iubitei tale, si reciproc. E o arta, un miracol si un risc pe care ti le asumi.

Putem iubi in viata si a doua oara cu inocenta primei iubiri?

Citeam undeva ca dragostea o poti intalni de doua – trei ori autentic, puternic. Dar unii au intalnit-o singura data. Nu se poate generaliza. Suntem o taina atat de mare ! Socrate zice : “ Cunoaste-te pe tine insuti ! “. Cum te cunosti pe tine insuti? Facand introspectie. Goethe spune ca socrate n-a vrut sa spuna asa ceva , ci a vrut sa spuna ca te cunosti pe tine insuti la reletiile cu celalalt. Si eu vin si spun ca peste ei este Grigore de Nyssa, un sfant, care spune ca mai degraba cunoastem cerul si marea , decat sa ne cunostem taina sufletului . Stai langa un om o viata intreaga si nu-l cunosti. La un moment dat, poate avea o reactie, o reactie ingrozitoare. Cum s-a intamplat cu Lidia Jiga, dresoarea care a murit ucisa de tigrul acela pe care l-a crescut de mic. Pe urma a murit si tigrul , n-a mai mancat...

Despre omul frumos ...

"A vorbi despre Omul Frumos în contextul în care trăim, într-o lume mutilată, a omului urât, într-o lume schilodită, într-o lume confuză, pe care, iată, o gustăm din plin, ce provocare extraordinară! Lumea de azi se găseşte într-un continuu proces de urâţire. În noul imperiu al urâtului, frumosul este doar o amintire, care abia mai murmură sub marşul triumfal al unei lumi schilodite, aflată în plină ofensivă.

Omul Frumos este ultimul strigăt de salvare, este ultima redută a umanităţii, în lupta cu oceanul de neomenesc care vine. Omul Frumos este ultimul suspin hristic pentru o lume aflată în cădere definitivă. De fapt, lucrul cel mai important, în epoca pe care o trăim, este să avem capacitatea să recunoaştem Omul Frumos. Omul Frumos nu mai este la modă. La modă e omul util, la modă e omul eficient.

Aveam un naş, Dan Gabrielescu. Aparţinea marii familii de boieri Gabrielescu: bunicul lui făcuse parte din „Junimea”, alături de Titu Maiorescu. Comuniştii îl sărăciseră cu totul, nu-l lăsaseră să-şi profeseze meseria de avocat, şi-atunci, din disperare, se apucase să predea matematica. Sărăcia îl încolţise din toate părţile şi se transformase în boală. Fusese constrâns să-şi opereze un plămân. Raportul sau cu propria-i respiraţie, deci cu viaţa, era gradat în fiecare zi: avea un singur plămân. Boala îi vulnerabilizase şi mai mult fiinţa sensibilă şi, cu toate astea, nu uita să trăiască zilnic frumosul. Într-o zi, când aveam vreo opt ani, m-a întrebat: „Ai citit Don Quijote?”. Nu, am răspuns eu. „Cum, tu nu ştii de Don Quijote?”. Nu, am răspuns eu, simţindu-mă din ce în ce mai vinovat. „Păi, atunci, ce fel de viata o sa duci?”, mi-a răspuns naşul. „Cum ai să ştii ce e iubirea”?

Peste câteva zile, primeam cartea „Don Quijote”, din partea lui. Am citit-o speriat şi evident că n-am înţeles nimic; dar de-atunci am reţinut, din privirea lui, obligaţia fiecărei fiinţe umane de a cunoaşte povestea lui Don Quijote. Naşul meu dădea vieţii un sens către frumos. Mă corectase.

Mai târziu, fiind în liceu şi venind acasă, m-a întrebat:
- Ce-ai învăţat astăzi?
- Despre un poet stupid.
- Cum îl cheamă?, m-a întrebat.
- Lucian Blaga, am răspuns.
- Şi de ce e stupid, mă?, m-a întrebat din nou naşul meu.
- Păi, uite, domnule, ce versuri scrie: „Caut,/ nu ştiu ce caut./ Caut lumina de ieri,/ trecutul apus”.

Naşul meu a tăcut, după care s-a uitat la mine şi mi-a spus:
- Şi tu zici că omul ăsta este stupid? Păi, hai să vedem ce caută!
Apoi, am primit cea mai frumoasă lecţie despre memorie şi nostalgia amintirii. În trei săptămâni terminam de citit „Trilogia valorilor” şi „Trilogia culturii”. Ţin minte şi acum, nişte cărţi vechi, editate de Fundaţiile Regale. Începusem să găsesc lumina de ieri, trecutul apus. De-atuncea ştiu că memoria unor lucruri măreţe poate să înfrumuseţeze un prezent meschin. De-atunci am ştiut că memoria frumosului este izbăvitoare şi că este un dar hristic.

Dar să ne întoarcem la începutul poveştii. Aveam doar şapte anişori, când naşul meu îmi deschide într-o dimineaţă uşa şi-mi spune disperat:
- Mă simt rău. Am să mor. Cheamă Salvarea!
Eram singur acasă. Disperat, m-am îmbrăcat la repezeală cu ce-am găsit.
- Ce să fac?, l-am întrebat disperat.
- Uite, îţi dau o fisă, să dai un telefon. Du-te şi cheamă Salvarea! Spune-le să vină repede, că mor!

Şi astfel, m-am pomenit alergând cu paşii mei micuţi prin ploaie, încercând să întrec moartea, care ameninţa viaţa naşului meu, şi să ajung Salvarea. Prin ploaia măruntă am văzut telefonul public prins de un perete. Era atârnat mult mai sus decât aş fi putut ajunge cu mâna. Am văzut două sticle de lapte, pe care le-am pus sub telefon şi pe care m-am urcat, cu o dexteritate născută doar de groază. Ţineam strâns între degete fisa de telefon, de parcă ar fi fost ultima picătură de viaţă a naşului meu. Cu mâna tremurândă am format numărul de telefon.

- Alo! Salvarea?, am strigat disperat.
- Da, mi-a răspuns o voce, rece, indiferentă. - Da, ce e?
- Moare bunicul! Moare bunicul! Veniţi de urgenţă! Moare bunicul!
- Câţi ani are bunicul?
- 76, zic, şi telefonul s-a închis...

Abia atunci am auzit picăturile de ploaie. O singurătate cumplită m-a cuprins. Eram distrus interior de vocea de mormânt a Salvării. Am alergat înnebunit, i-am spus că mi-au închis telefonul, iar naşul meu, disperat, mi-a zis:
- Nu trebuia să le spui vârsta. La oamenii în vârstă Salvarea nu mai vine.

Mi-a dat o nouă fisă şi, alergând din nou prin ploaie, mă-ntrebam de ce la oamenii în vârstă Salvarea nu mai vine. Mi-am găsit sticlele şi-am vorbit din nou la telefon.

- Alo! Salvarea? Moare bunicul! Moare bunicul!, am început să strig.
- Câţi ani are bunicul tău, mă?
-18 ani, am răspuns.
Şi de data asta am închis eu telefonul. Acum, paşii mei către casă, prin ploaie, erau rugăciuni. Am minţit, dar există şi minciuni izbăvitoare. Un paradox. Făcusem, cum se zice, păcatul ăl bun.

În Pateric, vine la un sfânt în chilie un hoţ şi-i zice: „Scapă-mă, am greşit. Iartă-mă! Vine potera peste mine, ascunde-mă, salvează-mă!”. Potera vine, îl caută, îl întreabă pe sfânt dacă n-a văzut hoţul, iar sfântul nu zice nimic. Şi aici, ca şi în cazul meu, sfântul a minţit, dar este minciuna sfântă, cea a sufletului cinstit, care nu se suprapune cu corectitudinea. Minciuna aceasta salva o viaţă. După ce a trecut potera, sfântul îi spune hoţului: „Dumnezeu te-a salvat, nu eu! Ai greşit, ai cerut ajutor cu disperare şi El ţi-a ascultat sufletul. De-acum ştii ce ai de făcut”. Şi de atunci hoţul n-a mai furat. Juridic, sfântul era pasibil de tăinuire, dar, duhovniceşte, salvase un om. Ciudată îngăduinţă! Nu-i aşa că ne aminteşte de îngăduinţa lui Hristos, nefirească, pentru iudei, în faţa femeii adultere? Sufletul frumos nu se supune legii, el se supune instanţei divine. Am minţit, dar am făcut-o ca să-mi salvez năşicul. Lumea corectă tocmai îmi arătase faţa. Iar politica corectă de astăzi ne mutilează cinstea în numele corectitudinii. Surprinzător, cei de la Salvare au venit. Cred că au venit curioşi să vadă cum arată un bunic de 18 ani.

Din Salvare a coborât un doctor, cam la vreo 40 de ani, grăsuţ, uşor răvăşit, târând după el o tristeţe. Năşicul, între timp, când l-a văzut pe doctorul acesta, care era mai răvăşit decât el, l-a întrebat:
- Dar ce vi s-a întâmplat?
Doctorul lua tensiunea şi, cu ochii concentraţi pe tensiometru, spuse în şoaptă:
- M-a părăsit iubita.

Şi eu asistam la schimbul ăsta: tensiunea năşicului meu scădea şi creştea a celuilalt, a doctorului. Vedeam cum năşicul meu, din bolnav, se transforma în doctor, iar doctorul se transforma în pacient.
- Doişpe cu cinci, spune doctorul (era tensiunea bună a naşului meu).
- Nu trebuie să suferiţi atâta, îi spune năşicul, luându-i tensiunea sufletească doctorului. Şi năşicul începea să-l ocrotească.

Şi eu, atunci, am asistat la lucrarea lui Dumnezeu. Salvarea salva trupul, iar Omul Frumos, sufletul. Unul mergea spre vindecare, celălalt, spre mântuire. Şi astfel, la sfârşitul acestui consult reciproc, năşicul se simţea bine, iar doctorul avea sufletul liniştit. Mai departe, i-am văzut împrietenindu-se. Doctorul venea o dată pe săptămână, pretextând că trebuie să-i ia tensiunea, dar, de fapt, venea să-şi ia doza de frumuseţe sufletească. Omul frumos nu este vizibil, el nu are imagine, el ţâşneşte, în aparenţă, într-un gest mic, iar gestul ăla, pentru tine, este izbăvitor şi-ţi persistă în suflet toată viaţa, ca o icoană.

Acum câţiva ani mă duceam în America şi avionul s-a oprit pentru o escală în Timişoara. Iar de acolo s-a urcat în Boeing-ul modern un sat întreg de babe, îmbrăcate în negru, ca dintr-un film de Kakoyanis, înfofolite, legate, grase, cu paporniţe, de parcă mergeau cu rata. În sinea mea, am gândit stânjenit că aşa se strică imaginea României în lume. Pe vremea aceea credeam că imaginea e importantă, nu România. După ce am trecut Atlanticul şi ne apropiam de destinaţie, cu o oră înainte, ni s-a dat să completam nişte formulare, destul de agresive, care te anchetau în toate dimensiunile tale de călător. Am avut sentimentul că tot avionul dădea teza la limba română. În starea aceasta de examen, m-am pomenit cu vreo cinci băbuţe lângă mine, care mi-au spus cinstit: „Scrie-ne şi nouă, maică, aici, că noi nu ştim nimic!”. Şi astfel, eu le întrebam din chestionar şi ele îmi răspundeau din inimă:
- Când te-ai născut, mamă? - 1877.
- Câţi copii ai? - 11.

Şi-aşa mi-am dat seama că stăteam de vorbă cu Independenţa României. A început să se clatine avionul. Avionul se clătina şi la toţi ne-a fost frică, inclusiv mie, ăsta cu imaginea României în lume. Mi-am pus centura, stewardesele au plecat şi ele speriate. Babele, în schimb, stăteau lângă mine şi se sprijineau de partea de sus, ca şi cum ar fi mers cu rata. Zic:
- Maică, stai jos, că a început furtuna. E pericol să ne prăbuşim. Nu ţi-e frică?
- Lasă, mamă, răspunde băbuţa, mi-am făcut o cruce, la Dumnezeu nu insişti. Ajunge.

În siguranţa ei stăteau două mii de ani de creştinism. Iar eu, pe lângă băbuţă, eram un puric. Eu eram imaginea de azi a României în lume, iar ea era icoana neamului din totdeauna. Băbuţa m-a reîncreştinat într-o fracţiune de secundă şi, astfel, am văzut din nou Omul Frumos.

Sigur, putem discuta în termenii filozofiei. Ce e frumosul?, întreabă Socrate pe Hippias. E un dialog, Hippias Maior - eu vă reproduc aşa, la nivelul anecdotic, pentru că Socrate era un tip cu o inteligenţă fantastică, el îl ajuta pe celălalt, din faţa lui, să descopere singur adevărul, doar provocând un proces de „moşire" a acestuia, numit de greci maieutică. Arta lui constă în simularea unei ignoranţe totale, lăsându-şi adversarul să-şi manifeste din plin orgoliul şi suficienţa.

Şi zicea:
- Vai, tu, Hippias, înţeleptul înţelepţilor, ce e frumosul, că nu ştiu? Uite, stau şi mă gândesc ce este frumosul.
Şi Hippias zice:
- Cum, Socrate, nu ştii, ia uită-te tu acolo, pe câmp! Uită-te! E un cal. E frumos?
- E frumos.
- Păi, vezi, ăla este frumosul.

- Vai, Hippias, zice Socrate, uite cum nu m-am gândit, cum înţelepciunea ta îmi aduce mie limpezime în minte. Eu n-am ştiut, treceam ignorant, deci calul este frumos, este extraordinar. Şi totuşi, Hippias, zice Socrate, am o nelămurire: acum, în clipa asta, o fată poate să fie frumoasă?
- Sigur, Socrate, o fată poate să fie frumoasă.

- Eşti extraordinar, Hippias! Cum limpezeşti tu lucrurile, unul câte unul! O fată poate să fie frumoasă. Vai, Hippias, ce înseamnă înţelepciunea şi ce înseamnă ignoranţa!
Ţineţi cont de această simulare fantastică. Este expresia unui cabotinism de geniu. Dobitocul, până nu-l umfli, nu plesneşte.

Şi, zice Socrate:
- Totuşi, Hippias, uite ce gând mi-a trecut şi-mi tulbură înţelepciunea: o lingură de aur e utilă sau e frumoasă?
- Păi, este şi, şi. - Eşti fantastic! Deci, frumosul este şi util, Hippias, este, extraordinar!
- Da.
- Deci, frumosul poate să fie şi util.

Şi tot aşa îl duce pe Hippias să spună tot felul de lucruri. Păi, zice: ce e frumosul? Şi o furnică e frumoasă, şi faţa de masă, şi asta. Şi Hippias se îneacă în detalii, în realităţi. Se îneacă în ceea ce grecii numesc apqria: o gaură neagră, care te absoarbe, o înfundătură a gândirii din care nu mai toţi să ieşi, pentru că Socrate îl ducea în alt plan existenţial. El întreba ce este frumosul şi i se răspundea arătându-i-se lucrurile frumoase. Şi atunci, de la concept la empirie este un salt uriaş.

Şi Socrate zice:
- Păi, vezi, Hippias, se pare că noi nu cunoaştem frumosul, noi îl recunoaştem ceea ce numeşte grecul anamnesis, aducere aminte).
Dar, dacă Socrate m-ar întreba pe mine, să presupunem: ce este
frumosul, Dan Puric? Eu nu mai ştiu ce este frumosul, Socrate, i-aş
răspunde. Adevărat, mi-ar răspunde Socrate, căci astăzi nu mai putem
recunoaşte frumosul, cu toate că el există. Tot ceea ce ne-a rămas de
recunoscut este urâtul.

Dar, să ne întoarcem la Hippias, când frumosul era şi în afară şi înăuntrul omului. Concluzia socratică este ca suntem dotaţi aprioric cu facultatea aceasta de a recunoaşte. Bineînţeles, dialogul este mult mai amplu, el implică acolo şi faptul de potrivire.

- Ceea ce se potriveşte, Hippias, că o înmormântare poate să fie frumoasă pentru noi, dar nu este frumoasă şi pentru zei. Sunt alte sisteme de referinţă.
- Frumosul este o potrivire între ceva, între ce e în noi şi ce este afară, sau ce este Hippias? Deci, îl zăpăceşte pe Hippias. Problema este că Socrate îl forţa pe Hippias să facă un salt de la lucrurile frumoase, pe care le găseşti în lume, la ideea de frumos, pe care o avea în propria sa conştiinţă, dar nu ştia că o are. Socrate este primul care vorbeşte de recunoaştere. Noi avem, ontologic, în noi, existenţial, capacitatea de a recunoaşte frumosul.

Mai târziu, alt filozof, Plotin, spune: ce văd este frumos, ce aud este frumos, dar mai este ceva. Astea sunt lucruri măsurabile, dar mai apare ceva, nemăsurabil, cum ar fi sufletul. Cum îl măsurăm? Şi atunci, zice: noi percepem divinul din afară cu divinul din noi. E un salt. Între Socrate şi Plotin s-a întâmplat, în gândirea şi-n existenţa omenirii, un accident, o fractură. Să vedem care este acest accident, în care, după părerea mea, au rămas ancoraţi creştinii.

Un administrator al imperiului roman, un fel de comisar european, cum vedeţi dumneavoastră pe la televizor, pe aici, pe la noi, pe care, mai târziu, în vremea imperiului carolingian, împăratul îi numea „missi-dominici” (nişte administratori ca şi cei de astăzi, care vin şi ne iau nouă tensiunea), un administrator de genul ăsta, numit Pilat din Pont, s-a întâlnit cu Iisus Hristos, căruia chiar nu ar fi vrut să-i facă nici un rău, dar era supus unor presiuni.

- Pentru ce ai venit?, l-a întrebat Pilat din Pont pe Iisus.
- Am venit să mărturisesc adevărul, răspunde Iisus Hristos. La care Pilat din Pont zâmbeşte, apoi pleacă, ştiind că orice discuţie despre adevăr este infinită. Era unda de şoc târzie a gândirii greceşti, axată pe întrebarea: ce e adevărul?, nu: cine e adevărul? Grecii fiind în căutarea ideii de adevăr, încolo de adevăruri, precum în cazul frumosului ca idee şi a lucrurilor frumoase ca existente, nu ştiau fiinţa adevărului, sau fiinţa frumosului. Pilat din Pont se întâlnise cu fiinţa adevărului, cu adevărul întruchipat, iar aceasta întâlnire ratată este moştenirea cea mai cumplită a Europei occidentale, care, în virtutea ei, te întreabă, astăzi, în mod obsesiv: ce eşti? şi nu: cine eşti?

Răvăşiţi în lucrurile realităţii, numărându-le la infinit, contabilizându-le, cel mult ducându-le la concept, la idee, această lume, a lui Pilat din Pont, ratează într-una, spălându-se pe mâini, întâlnirea întru fiinţă. Sfântul Siluan Atonitul comentează în mod strălucit această prăpastie, săpată de obtuzitatea administratorului roman, atunci când a stat faţă către faţă cu Fiul Omului.

Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Hristos spusese cine este, numai că nu fusese recunoscut. El era, în ultima esenţă, primul om frumos cu adevărat. Căci fără de păcat era fiinţa lui. A-l recunoaşte, pentru Pilat din Pont, era o imposibilitate. Frumosul lui Pilat din Pont aparţinea unei alte lumi.

Am văzut, la Socrate, în Hippias Maior, că nu cunoaştem frumosul, ci că îl recunoaştem. Dar, spune Caragiale: „Şi eu şi mitocanul privim la lună”. Pentru mine e ceva frumos, pentru el, nimic. Luna este frumoasă sau sufletul meu? Şi Caragiale conchide: „Luna este arcuşul, eu sunt vioara”. Deci, ca sunetul să iasă, este nevoie de amândouă.

Şi eu şi mitocanul privim la poporul român. Pentru mine, poporul român este, ca şi pentru Petre Ţuţea: Excelsiorl, pentru mitocan, este o manea dată la maxim, la adăpostul căreia poate să fure în linişte. Şi victima din închisorile comuniste şi călăul se uită la memoria recentă a neamului. Primul îşi vede rana neînchisă, celălalt, pensia halucinant de mare, ca o răsplată a criminalităţii lui.

Cine şi ce recunoaşte? Paradoxul, subliniat de Schiller în „Teatrul ca instituţie morală”, funcţionează perfect. Dacă pe scenă se joacă „Avarul” şi în public se află întâmplător un om avar, acesta râde, se amuză, dar nu se recunoaşte în personajul respectiv. „Şi, atunci, de ce jucăm?", se întreabă Schiller. „Pentru ceilalţi”, răspunde tot el. Pentru ca oamenii normali, văzând pe scenă prototipul avarului, să se gardeze în viaţa de zi cu zi în faţa acestuia. La ce bun memoria istoriei recente? Ca noi, oamenii normali, văzând prototipul torţionarului de-acum 60 de ani, să-i recunoaştem copilul ideologic de astăzi şi să nu-i mai permitem să se reproducă. Are şi frumosul dreptul la legitima apărare. Fostul torţionar, colonelul Crăciun, spunea despre Ţuţea, la Aiud: „Minte, avea de toate. Era gras, mânca bine şi toţi deţinuţii erau bine îngrijiţi”.

Copilul ideologic al colonelului Crăciun, de astăzi, surp, la fel, oricărei conştiinţe care se ridică întru adevăr, mărturisind că o doare o Românie umilita. „Minte”, spune tânărul politruc de astăzi. „PIB-ul pe cap de locuitor a crescut. România este în plină dezvoltare europeană. Trebuie să fim fericiţi pentru asta”. Şi tot aşa la debutul terorii comuniste în România, când marele actor Puiu Iancovescu fusese arestat şi apoi, după câţiva ani de puşcărie, forţat să participe la şedinţele sindicale tovărăşeşti, şi tot aşa, deci, atunci ca şi acum, tovarăşul secretar de partid răspunzător cu propaganda striga în plină şedinţă: „Partidul ne-a creat condiţii minunate de viaţă. Avem de toate. E bine. E foarte bine. Nu-i aşa că e bine, tovarăşe Iancovescu?”, îl întreba brusc acesta pe marele actor. Iar Iancovescu răspunse genial: „Eu am venit aici de lichea, nu de prost”. Pentru mine România e Grădina Maicii Domnului, pentru intelectualul româno-european, dedulcit la noile privilegii comunitare, România este o gradină de vară, de unde el, anesteziat de sprit, nu mai simte durerile ţării, ci numai confortul scaunului şi, evident, plăcerea chefului cetăţeanului de rând, ridicată la rangul de statut ontologic. Acestui gânditor „identitar” numai între frontierele confortului său, dacă îi spui ce a zis Eminescu: „Crist a învins cu litera de aur a adevărului şi a iubirii, Ştefan, cu spada cea de flăcări a dreptului. Unul a fost libertatea, celălalt apărătorul evanghelului ei”, va răspunde cu suficienţă dâmboviţeană, considerându-se un fluviu al cunoaşterii, precum şi cu reflexul formatat la bursele din străinătate, etichetând cu lejeritate mărturisirea ca fiind un reziduu de gândire patetic ortodoxă şi naţionalistă. Şi eu şi el privim România. Eu din rana nevindecată a lui Eminescu, iar el, bălăcindu-se în apa călduţă a noului internaţionalism.

În mitologia indiană, găsim un pasaj în care se vorbeşte de ideea de jertfă ca act necesar pentru trezirea umanităţii. Unul dintre zeii rivali vrea să-l omoare pe Krishna şi trimite spre el o săgeată. „O, tu, Krishna, Stăpân al lumii, săgeata ucigaşă vine spre tine! Opreşte-o, Stăpâne, că tu poţi opri totul, tu poţi opri şi timpul. Nu, n-am s-o opresc, răspunde Krishna. Las-o să-mi pătrundă în carne, căci, numai sângerând, lumea va înţelege”. La fel ca şi Krishna, Fiul Omului ştia dinainte că va fi trădat şi ucis. Chiar îi spune lui Iuda: prietene, ceea ce vrei să faci, fă mai curând. De unde această nerăbdare paradoxală în faţa morţii? „În noaptea în care a fost vândut, mai vârtos însuşi pe sine s-a dat pentru viaţa lumii”. Şi El, ca şi Krishna, putea să oprească timpul. Hristos nu numai că nu-l opreşte, dar îl accelerează. Dar Hristos face ceva în plus, ceea ce niciodată un iluminat al lumii sau zeu nu a făcut. Se duce într-o grădină, numită Ghetsimani, şi se roagă plângând, adică îşi manifestă „omenitatea", cum ar spune Grigore Palama. Nu frica, ci suspinul fiinţei în faţa morţii. Părintele Meu, de este cu putinţă, treacă de la Mine paharul acesta, însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voieşti. (Mt 26, 29).

Pe Krishna îl admirăm ca pe un zeu, dar Iisus ne cutremură. În Krishna nu ne recunoaştem, dar în Hristos, da. Omenirea întreagă este prinsă în lacrima lui. De două mii de ani ne închinăm la lacrima aceasta. Dar, tot acolo, în grădina Ghetsimani, El îşi depăşeşte „omenitatea” şi ne dă floarea creştină a mântuirii. În plin plâns i se dă să ne dăruiască această minune: „Facă-se voia ta, Doamne!”. De atunci, noi, creştinii, suntem lacrima Lui pe obrazul lumii. El în Ghetsimani a plâns şi s-a rugat ca să fim împreună. Aceasta este frumuseţea lui Hristos, Omul Frumos!"

Ultima prelegere ... The Last Lecture

2009-09-14T02:19:00.000-07:00

Dragi prieteni astazi va invit sa faceti cunostinta cu Randy Pausch profesor american de informatică la Universitatea Carnegie Mellon (CMU) din Pittsburgh Pennsylvania. Doctor în informatică al aceleiaşi universităţi. Cercetător ştiinţific apreciat, a colaborat la diverse proiecte ale Adobe, Google, Electronic Art şi Walt Disney Imagineering.

Pe 18 septembrie 2007 la Universitatea Carnegie Mellon, Randy a sustinut o prelegere intitulata „The Last Lecture. Really Achieving Your Childhood Dreams” (Ultima prelegere. Cum să-ti îndeplinesti cu adevărat visurile copilăriei).

Si-a alcatuit discursul stiind ca sufera de cancer pancreatic in stagiu terminal, iar doctorii îi mai dădusera cel mult 6 luni de viată într-o formă fizică bună.

Prin aceasta ultima lectie Randy încearcă să răspundă la întrebarea : “Ce învătături ai dori să împărtăsesti lumii dacă ai sti că aceasta e ultima ta sansă de a o face?”

Folosindu-se de exemplul personal profesorul Pausch si-a tinut prelegerea în fata unei asistente formata din 400 de persoane (colegi si studenti),care l-au întâmpinat cu ovatii.

Fie că au fost încununate de succes, fie că s-au soldat cu esecuri, încercările lui au devenit etape ale unui adevărat parcurs initiatic care a explorat substanta benefică a visului. Pentru Randy Pausch căutarea a fost uneori mai importantă decât atingerea scopului initial.

Prin pasiunea cu care dezvăluie motorul propriei sale reusite discursul profesorului american proiectează o viziune a vietii plină de sperantă si optimism.

Iata cateva din lucrurile impartasite in aceasta "ultima prelegere":

- Pe drumul către un obiectiv ratat pot fi găsiti uneori germenii altuia, mai important, care va reusi.

- La fel de important ca realizarea propriilor visuri este să-i ajuti pe altii să-si atingă visurile.

- Nu putem schimba cărtile care ne-au fost împărtite, ci felul în care le jucăm.

- Experienta este ceea ce obtii când nu obtii ceea ce îti doreai.

- Zidurile de cărămidă sunt acolo pentru un motiv. Ele nu sunt acolo pentru a ne tine pe noi afară; sunt acolo pentru a ne da o sansă să arătăm cât de mult ne dorim ceva. Sunt acolo pentru a-i opri pe cei ce nu vor lucrul acela suficient de mult. Ele sunt acolo pentru a-i opri pe altii.

- Când vezi că faci ceva gresit si nimeni nu se deranjează să-ti mai atragă atentia, asta e cu adevărat foarte rău. Criticii tăi sunt cei care îti spun că te iubesc si că le pasă de tine.

- Cel mai mare dar pe care îl poate face un educator e să facă pe cineva să devină autoreflexiv.

- Cel mai bun mod de a învăta ceva pe cineva e să-l faci să creadă că învată altceva.

- Îi faci pe oameni să te ajute spunând adevărul; fiind onest. Prefer oricând o persoană onestă uneia la modă, pentru că moda e pe termen scurt, onestitatea e pe termen lung.

- "Mi-a luat mult timp, dar în cele din urmă mi-am dat seama: când e vorba de bărbati care au un interes romantic fată de tine, e foarte simplu: ignoră tot ceea ce îti spun si fii atentă doar la ceea ce fac. E cu adevărat foarte simplu." (Aici Randy citeaza cuvintele unei secretare de la Universitatea Carnegie Mellon)

- Fii recunoscător.

- Nu te plânge; munceste mai mult.

- Fii bun la ceva. Asta te face valoros.

- Profesorii tineri de la facultate veneau la mine si îmi spuneau: "Uau, ai devenit profesor titular mai devreme; care-i secretul tău?” Le-am spus, „E destul de simplu, căutati-mă în orice zi de vineri la 10 seara la mine în birou si vă voi spune.”

- Norocul e acel moment în care pregătirea se întâlneste cu oportunitatea.

- Dacă îti trăiesti corect viata, karma se va îngriji de ea însăsi. Visurile vor veni ele la tine.

In "Wall Street Journal " se scria asa despre "The Last Lecture" (Ultima prelegere):

,,A-ţi lua rămas-bun de la cineva. O facem aproape zilnic, uneori cu nonşalanţă, alteori cu emoţie. Dar, inevitabil, vine timpul pentru a rosti un ultim rămas-bun. Când moartea e aproape, cum îţi alegi cuvintele? Cum îţi arăţi dragostea faţă de cei pe care îi iubeşti?“

Acesta "ultima prelegere" s-a transformat ulterior intr-o carte care reprezinta testamentul spiritual lăsat de Randy Pausch copiilor săi. (cei interesati pot gasi cartea la editura Curtea Veche)

"WHAT IS THAT ? " ... despre curiozitate

2009-09-09T02:41:00.000-07:00

Ce raspunzi atunci cand esti intrebat: "Ce este asta?"
Cum reactionezi atunci cand cineva te asalteaza cu intrebari pentru ca pur si simplu vrea sa stie?
Ti-ai pus oare intrebarea de unde vine curiozitatea si cum te folosesti de ea?

Sa incercam cateva raspunsuri:

"Curiozitatea este acea particularitate interactivă a unei fiinţe prin care îşi explorează spontan ambienţa şi caută schimbări în structura sau dinamica acesteia. Probabil majoritatea vieţuitorilor sunt curioşi pentru a supravieţui, dar omul a ridicat curiozitatea la rang de calitate fundamentală şi o pune la baza tuturor conexiunilor şi implicărilor proprii. Curiozitatea umană are trei mari direcţii de manifestare, anume curiozitatea de sine, curiozitatea cu privire la personalitatea şi scopurile semenilor şi curiozitatea orientată către investigarea realului.

Curiozitatea de sine duce la căutarea tuturor variantelor plăcerii pe care individul şi le poate oferi, sau mai duce în cazul unei curiozităţi elevate la actul creativ, la căutarea acelor stări mentale şi gestuale proprii care produc schimbări în sine, în semeni sau în ambienţă.

Cea mai subtilă şi complicată curiozitate exersată sistematic asupra sinelui duce la cunoaşterea de sine, iar cunoaşterea de sine atenuează şi până la urmă înlătură ireversibil mulţimea curiozităţilor şi implicărilor îndreptate spre exterior. Curiozitatea aplicată celorlalţi, coroborată cu actul de relaţionare şi participare generează spaţiul social al mulţimii influenţelor şi dependenţelor care definesc reţeaua socializantă a umanului.

Curiozitatea socializată produce relaţiile lucrative şi afective, ea declanşează iubirile, repulsiile, urile şi alte atracţii sau respingeri care asortează agregatul sociointeractiv. Tot curiozitatea socială creează domeniile exprimării umane cooperante sau conflictuale, ea dă impuls către umanizare sau dezumanizare prin consecinţe.

Curiozitatea aplicată universului este cea mai bogată în rezultate surprinzătoare, interesante şi utile. Putem pune întreagă cunoaştere fenomenală pe doi piloni fundamentali, anume criteriul supravieţuirii şi curiozitatea.

Numai impulsul de supravieţuire fără o curiozitate superioară, multiplu orientată, capabilă să cerceteze, să problematizeze şi să răspundă tuturor provocărilor realului, nu ar duce la extrem de complicată reţea de unelte, tehnologii, proceduri de construcţie şi instituţii specializate operant sau decizional, prin care omul modern îşi valorifică nelimitarea trupului şi a minţii.

Ştiinţă este unul din cele mai elaborate fructe ale curiozităţii, ea oferă o lume mereu nouă cu alte forme, interacţii, calităţi şi evenimente, funcţie de acele legi naturale pe care le descoperim şi folosim pentru a extrage efecte din agregatul univers.

În mod paradoxal nu există o singură variantă realitate, sunt atâtea lumi diferite cauzal câte tipuri de legi fundamentale şi derivate extrage mintea curioasă din experienţa şi din resursele imaginative proprii.

De asemenea nu există un singur tip de individ, am putea spune că sunt miliarde, fiecare curios în felul propriu, fiecare acceptând ceva şi respingând ceva, fiecare dorind altă variantă de sine sau o imprevizibilă variantă a semenului, pentru a se simţi în siguranţă sau în pericol, pentru a se satisface şi împlini.

Prin curiozitate intrăm într-un anume uman şi tot prin curiozitate îl părăsim în favoarea altuia, iar procesul umanizării şi reumanizării noastre este infinit ca şi frontierele curiozităţii." (wikipedia.org)

Curiozitatea este nevoia de a sti, dorinta de a cunoaste in amanunt, ceva nou sau neobisnuit.

In viata de toate zilele, curiozitatea denota o permanenta traire. Ea ne permite sa iesim din obisnuinte, din monotonie, din rutina, din inertia unei vieti prea "ordonate", sa cautam tot timpul ceva nou.

Putem spune ca este si o forma de curaj, implicand si riscuri: indraznim sa parasim ceva cunoscut si ne indreptam spre ceva nou, ceva ce trebuie descoperit.

Curiozitatea este naturala in randul adultilor, dar la copii este vitala, ea izvorand din setea de cunoastere a lumii inconjuratoare.

In mod natural, copilul este curios si interesat de tot ceea ce este in jurul lui. Pentru el totul este nou si tot ce este nou il fascineaza, il atrage.

Chiar din primele zile de viata va duce la gurita tot ce va putea prinde, acesta fiind, pentru inceput, modul lui de a cunoaste.

Mai tarziu, cand va incepe sa se deplaseze, va fi atras de orice obiecte noi, le va studia, le va atinge, le va lua in brate, le va tranti, le va demonta. Toate acestea vor fi pentru copil un mod de a le cunoaste, de a si le face familiare. In final este modul lui de a se adapta la lumea pe care inca nu o cunoaste, dar in care va trebui sa traiasca.

Dorinta de a explora lumea trebuie incurajata. Curiozitatea copilului este marturia vitalitatii sale, a faptului ca este sanatos, cu pofta de viata.

Este adevarat ca toate cautarile lui implica si riscuri; noi ii vom crea conditii, indepartand din calea lui obiectele periculoase sau obiectele la care tinem si nu vrem eventual, sa le pierdem.

Sa-i lasam pe copii sa-si asume riscuri, pe masura puterilor lor. Si, bineinteles supravegheati din umbra, sa-i lasam sa se descurce singuri de mici, in situatii care sa nu le depaseasca puterea, in raport cu varsta. Astfel ei descopera noi centre de interes.

Numai asa ii vom ajuta sa capete incredere in ei si sa-si formeze o personalitate puternica.

Sa-i lasam pe copii sa-si exprime curiozitatea. Prea des auzim: "nu face asta, te vei lovi", "nu umbla acolo, te vei murdari", "nu pune mana acolo", "inceteaza cu intrebarile, ma obosesti".

Toate aceste interdictii risca sa le adoarma imaginatia, dorinta de a sti, de a cunoaste, de a cerceta, capacitatile de a crea.

Lipsa curiozitatii chiar trebuie sa ne ingrijoreze, caci acest lucru poate sa denote timiditate, teama bolnavicioasa de nou, de adaptare in societate, de integrare.

In loc de concluzie va invit sa vizionati scurt metrajul "What is that? " in regia lui Constantin Pitavios, sunt convins ca veti descoperii noi semnificatii si raspunsuri la aceasta intrebare.

Vizionare placuta!

Raspunsurile ascunse ale Dianei

2009-08-31T09:46:00.000-07:00

Dragii mei dragi, zilele trecute am avut deosebita placere sa o intalnesc pe Diana, o tanara artista, un spirit creator dornic sa isi dezvolte potentialitatile.

La un pahar de vorba am povestit despre viata in culori deschise, am schimbat emotii pozitive si ganduri creative.

Mi-am aruncat privirea stangace asupra catorva randuri scrise de tanara domnisoara. Aceste scrieri au declansat instantaneu un zambet in adancul fiintei mele.

Iata si gandurile Dianei, sper sa va mangaie placut privirea si simtirea.

Primul gand:

,,Omul nu este propriul lui prezent, el este propriul sau viitor.” Constantin Noica

"Tot ceea ce realizeaza omul îi ramâne pentru viitor caci prezentul este doar un paradox. E simplu de explicat: astazi, 31 mai 2009 am început sa scriu discursul de tip argumentativ pe baza citatului de mai sus. Pâna acum nu am facut mai nimic interesant, dar pot spune ca ieri, 30 mai 2009, a fost trecutul, astazi prezentul, iar mâine, 1 iunie, viitorul, în care cel mai probabil mi se va citi argumentarea. La fel, se poate afirma ca trecutul meu e prezentul vostru, dar dupa ce termin de scris va fi si trecutul meu.Mâine ziua de astazi nu se va mai putea numi prezent, deci e un fel de teorie a chibritului… Marti 2 iunie 2009 va fi viitorul…deci, tragând niste concluzii, unde e minunatul prezent? E clar, fiecare om are un prezent scurt ce trece repede ca o clipire a ochilor. Sau pur si simplu îsi decide anumite limite...prezentul sa fie: adolescenta, acest minut, acest an, acest deceniu, etc ...pentru mine ramâne acelasi paradox. Pâna si alegerile au trecut, prezent si viitor. Viata este viteza…sa nu ne oprim niciodata!Alegerile vor fi mereu multe, pornind de la gânduri zilnice, simple, obisnuite, cum ar fi: ,,Sa merg sau nu la scoala?”; ,,Sa îmi fac sau nu tema?” etc…Deci, analizând cu atentie lucrurile, traim într-o lume la fel de egoista ca prezentul ce fuge de noi si aceleasi alegeri foarte importante pentru viitorul nostru. Destinul are importanta lui, iar cursul vietii va fi asa cum e normal sa-l parcurgem, usor sau greu…Prezentul e ca distanta dintre nisipuri în desert, are doar un singur scop: sa paraseasca trecutul si sa îndrume spre un viitor perfect luminat.Viata este cadoul sufletului, un lucru oferit cu libertatea de a-l dezvolta asa cum ne dorim.Trecutul se uita, prezentul se traieste, iar viitorul se viseaza!"

Gandul doi:

"Imagineaza-ti ca nu exista Rai,

E usor daca încerci

Nici Iadul sub noi

Deasupra noastra doar cerul.”

John Lennon – Imagine

"Realitatea înseamna mai mult decât un simplu vis, mai mult decât imaginatia care exista în mintea noastra. Realitatea este traita de foarte multi doar cu trupul, sufletul fiind pierdut undeva, pe parcursul existentei, fortat de circumstante.Viata ar fi usoara daca nu ar exista un Rai la care sa ajungem cu propriile reguli însa foarte banala fara un sfârsit, fara un trecut mai mult sau mai putin placut, fara un prezent impresionant ce fascineaza viata si declanseaza emotii puternice în noi.Fara sperante, fara încercari sfârsitul poate fi provocat însa fara acel presupus Iad putem face mai multe greseli inconstiente. Gândul la supravietuire în infern este prea diabolic provocând frica pentru unele suflete.Daca deasupra noastra ar exista doar un cer infinit spre care nimeni nu ar ajunge si în spatele caruia nu ar exista nimic, totul ar fi foarte diferit de ceea ce e acum, de tot ce traim.Mereu sunt alegeri de facut, drumuri de ales si întotdeauna doar unul este cel mai bun. Daca e diferit nu înseamna ca duce spre un dezastru, un esec…Muzica este modul de a exprima sentimente, gânduri si trairi din cursul vietii. Versurile sunt posibile realitati tragice, socante, urmate de vise cel mai probabil irealizabile si sfârsituri inconstiente. Muzica este un refugiu greu de gasit si de urmat, de aceea cine nu o poate simti nu o întelege. Sunt doar suflete transpuse pe hartie…MUZICA nu mai este un divertisment, muzica a devenit istoria sufletelor!"

Confesiune de iubire pentru Mr. L. Co.

2009-08-27T05:47:00.000-07:00

Dragii mei prieteni va rog sa imi permiteti luxul de a fi putin subiectiv astazi si de a vorbi "in culori calde" despre cineva iubit sufletului meu.

Ne-am obişnuit să luăm din muzica şi poezia sa şi balsam, şi venin, şi suferinţă, şi aer, şi energie, fără să ni se ceară vreodată ceva înapoi.

Uneori spiritul său ne cotrobăie prin suflete ca şi cînd ar fi la el acasă, alteori muzica lui ne pătrunde pînă-n măduva spinării, deseori poezia lui se amestecă dimpreună cu sîngele nostru, otrăvindu-l sau, dimpotrivă, oxigenîndu-l, iar dintotdeauna ne bîntuie visele şi iubirile aidoma amantului sau amantei aşteptat/e de o viaţă şi venind niciodată …

Ne-am abandonat fiecare in cantecele sale.

Distins ca un aristocrat căruia eleganţa îi e la fel de naturală ca respiraţia. Relaxat ca un sihastru care are acces la înţelesurile lumii. Umil ca un vagabond, care, strângându-şi pălăria la piept, nu îndrăzneşte să ceară. L. Co. n-are nevoie să ceara, el primeste daruind.

Vorbeste despre moarte, iubire si ce inseamna a-ti asuma riscurile, marturisind, senin, ca a invatat sa accepte binele din viata, pentru motivul simplu ca trebuie sa fii recunoscator pentru ceea ce ai.

Candva spunea zambind ca : "este dificil sa-l inveti pe un caine trucuri noi". Pentru ca exista lucruri in viata pe care nimeni nu le poate controla, cum este "un soi de noroc" pe care il ai sau nu, reteta de a fi impacat cu tine insuti este sa eviti nemultumirea ...

si ca:

"Nu stii nicioadata cu adevarat daca vei fi capabil sa devii persoana care vrei sa fii", pentru ca excelenta depinde de atatea conjucturi si "mistere conectate", incat nu poti sa fii artizanul deplin al propriei vieti.

Va rog sa imi permiteti sa ma retrag discret si sa las muzica si versul sa vorbeasca.

Ps.
Va recomand nu doar sa il ascultati, ci sa il si cititi pe Mister L. Co in versuri (The Spice Box of Earth - Cutia cu mirodenii a planetei, Flowers For Hitler - Flori pentru Hitler), sau in proza (The Favorite Game - Jocul favorit, Polirom, 2003, Beautiful Losers - Frumoşii învinşi, Polirom, 2004), dupa cum va place.

Semne intre oameni

2009-08-04T09:03:00.000-07:00

Astazi dragi prieteni va propun sa vorbim despre semne … si relatii interumane.

Cand semnele din jurul tau se schimba, ceva se schimba si in tine insuti sau invers, daca ceva din substanta ta se modifica, lumea din jurul tau ia o alta infatisare.

Constient sau inconstient,ne setam lumea (noastra) pe potriva noastra; mediul nostru suntem noi (spune-mi cu cine umbli, ca sa-ti spun cine esti).

Frecventam doar anumite cercuri, socializam doar cu anumite persoane, ii alegem pe ceilalti dupa masura chipului nostru, iar o parte din sufletul nostru lucreaza in prietenii si iubitii nostri. Ei sunt lumea mea, ei sunt limitele sufletului meu, ei ne bantuie ei ne stapanesc, ei ne dau un chip si ei ne im-plinesc. Ei constituie cartea mea de vizita, ei ma legitimeaza sau ma dis-crediteaza.

Este o lege simpla a relatiilor interumane: cu cat cunoastem mai multi prieteni ai cuiva, cu atat acela castiga mai multa incredere din partea noastra. "Pari credibil, insa daca nu-ti cunosc 'casa' nu-mi pot risca increderea in tine".

Suntem un palat cu sute de camere ce simbolizeaza cartile ce le citim, prietenii, familia, preocuparile noastre curente, visele noastre si tristetile noastre. Cu cat cineva cunoaste mai multe camere din noi, cu atat vulnerabilitatea noastra (cunoscand, intr-un fel, cuceresti) se transforma in putere ( in aceast context, puterea insemnand gradul de incredere ce ni-l acorda celorlalti).

De ce se transforma in putere?

Care este misterul acesti dialectici ce transforma vulnerabilitatea in putere?

E simplu. A cunoaste inseamna a cuceri si, in acelasi timp, a te lasa cucerit. Acest aparent paradox explica de ce ne simtim 'inlatuiti' de cineva despre care noi cunoastem mai multe decat cunoaste el despre noi. Daca tu cunosti mai multe despre mine decat stiu eu despre tine, atunci inseamna (printre altele) ca raportul de putere intre mine si tine iti este defavorabil. Ce stii tu despre mine te inlantuie pentru ca lipseste reciprocitatea acestei cunoasteri, reciprocitate ce anulata te situeaza intr-un con de umbra relational.

Cu cat cunosc mai putine lucruri despre tine cu atat sunt mai liber de lumea ta.

De ce oare spunem "nu vreau sa stiu asta", " nu ma intereseaza" ?

E riscant, caci orice cunostinta noua ne penetreaza spatiul nostru simbolic, fiecare nou sens prezinta riscul de a agresa sensibilitatea, de a zgudui ceva din temeliile naturii noastre umane.

Fiecare zi este o aventura cognitiva caci tot ce avem si tot ce suntem constituie un instrument de cunoastere.
Asadar, nu exista cunoastere neutra in acelasi mod in care nu exista zambete neutre.

Despre semne, se spun si s-au spus multe... semiotica este cea le studiaza.

Semnele ascund: trairi, emotii, mesaje.

Va invit sa va rupeti pentru un moment de rutina si de cotidian urmarind scurt metrajul Semne (Signs) ,premiat la Berlin.

Regia filmului este semnata de Patrick Hughes iar in rolurile principale apar Nick Russell si Kestie Morsaai.

Este o poveste frumoasa despre doi “oameni ai muncii” care abia daca isi gasesc timp pentru viata personala. Dar iubirea isi face drum in viata lor…

Sa fie vorba numai despre comunicarea dintre doi oameni foarte ocupati si putin timizi?

Va las pe voi sa descoperiti semnificatii si semne noi …

Vizionare placuta! … pentru ceva mai bine de 12 minute.

O viata sanataoasa ... inseamna o viata fericita ...!

2009-08-02T10:14:00.000-07:00

Dragii mei prieteni va provoc la sanatate si fericire ...
Poate va intrebati: Ce va poate optimiza viata?
Iata cateva sugestii:

SANATATE

1. Mizati pe verde. Ceaiul verde este o bautura traditionala in China, tara care numara o multime de persoane trecute de 100 de ani. Cercetatorii de la "Medical College of Ohio" au descoperit, in 1997, ca pe langa antioxidantii pe care-i contine, ceaiul verde inhiba formarea si dezvoltarea celulelor canceroase.

2. (Re)Descoperiti spirulina. Spirulina constituie, realmente, o sursa unica de oligoelemente si de acizi grasi esentiali, ale caror proprietati in prevenirea imbatranirii nu mai trebuie demonstrate... Rezultatul: o cura cu spirulina (capsule) aduce un surplus de tonus si de vitalitate.

3. Imitati albinele. Si convertiti-va la... miere si polen. Un studiu recent efectuat intr-un spital din New York a demonstrat ca ele actioneaza pozitiv asupra colesterolului si a trigliceridelor. Este de retinut faptul ca speranta de viata la apicultori este superioara celei a populatiei in general.

4. Crutati-va partenerul (partenera) de viata. - 5% din cazurile de cancer pulmonar nu se datoreaza fumatului activ, ci celui pasiv, cand fumator este tovarasul de viata sau colegii de birou. Un studiu american a constatat o crestere cu 23% a mortalitatii coronariene la barbatii nefumatori, casatoriti cu femei fumatoare.

5. Tineti sub control tensiunea arteriala. Odata cu trecerea anilor, tensiunea arteriala afecteaza tot mai grav speranta de viata. Prevenirea ei se bazeaza pe punerea in practica a unor reguli de viata bine cunoscute: exercitiile fizice, regimul alimentar echilibrat, sare cu masura si - daca e necesar - reducerea excesului de greutate.

6. Beti apa cu paharul mare. Cercetatorii americani au demonstrat ca peste 5 pahare cu apa baute pe zi reduc cu 60% riscul afectiunilor cardiace.

7. Atentie la insulina ! Hormon-cheie al metabolismului - adica al utilizarii energiei alimentare - insulina accelereaza procesul de imbatranire,atunci cand este produsa in cantitate prea mare. Morala: zaharul putin vamentine tineri. Mancati miere!

8. Supravegheati-va ereditatea. Fiecare dintre noi este dotat cu o mostenire genetica pe care ar trebui sa o studiem indeaproape, pentru ca - adeseori - prezentam aceleasi predispozitii la o boala sau alta ca si parintii sau bunicii nostri.

9. Spalati-va pe maini. O igiena ireprosabila a mainilor (4 spalari pe zi) va permite sa contractati cu 25% mai putine guturaiuri si cu 50% mai putine gastroenterite, comparativ cu persoanele care se spala pe maini o singura data pe zi.

10.Faceti siesta. O echipa de cercetatori de la Universitatea din Boston a demonstrat ca o siesta facuta la mijlocul zilei poate face sa dispara semnele de oboseala a creierului si sa sporeasca performantele de memorie.Ei au constatat, de asemenea, o ameliorare cu 20% a capacitatii de invatare la persoanele care pot sa doarma in orele de pranz ...

11.Evitati medicamentele combinate. Cardiacii care iau medicamente pentru inima, darsi aspirina, prezinta un risc de criza cardiaca cu 75% mai mare decat ceicare evita aceasta combinatie - arata un studiu efectuat recent in Scotia pe 7000 de subiecti.

12.Inveliti-va. Conform unui studiu realizat la Universitatea din Lille, scaderea brusca de temperatura sporeste cu aproape 13% riscul unei crize cardiace.

13.Curatati tastatura calculatorului. Bacteriologii de la Universitatea Arizona au constatat ca aceasta contine- in medie - 25 .000 de germeni microbieni, adica de 300 de ori mai mult decat colacul toaletei de la o institutie publica.

14.Mergeti cu picoarele goale prin roua: - mergeti cu picioarele goale prin iarba udata de roua (atentie la viespi!). Practica asta o facea un pastor din secolul XIX, precursor al terapiilor alternative, in fiecare dimineata, pentru antrenarea rezistentei fizice ...

15.Incercati Homeopatia. Studiile tind sa demonstreze tot mai mult ca homeopatia face sa dispara numeroase simptome, mai ales cele ale fibromyalgiei, adica oboseala cronica,de care sufera 1-2% din totalul populatiei de pe glob.

ALIMENTATIE

16.Ciocniti paharele. Pentru dr. Leonard Guarant de la Institutul de tehnologie din Massachusetts, consumul zilnic de vin (maximum 3 pahare) prelungeste speranta de viata cu aproape 30%.

17.Limitati consumul de carne. De aproape 50 de ani, studiile epidemiologice atrag atentia oamenilor de stiinta asupra anumitor patologii cronice asociate consumului de carne. La modul ideal, un adult n-ar trebui sa ingereze mai mult de 120 g de carne de vita pe saptamana.

18.Votati cu otetul de mere. Utilizarea ca remediu a otetului de mere a fost popularizata de un medicamerican din Vermont, dr. Jarvis. Acesta a constatat longevitatea exceptionala a persoanelor care-l consumau si a inceput sa il prescrie pacientilor sai (in doze moderate) datorita virtutilor sale drenante.

19.Mancati ciocolata. Prestigiosul "British Medical Journal" a publicat recent un studiu efectuat pe 8000 de subiecti, demonstrand ca la cei care consumau o cantitate modesta de ciocolata (intre 1-3 tablete pe luna), riscul mortalitatii era mai scazut cu 36% decat la cei care nu consumau ciocolata deloc.

20.Nu neglijati usturoiul ! Dupa ce-au descoperit un numar foarte mare de centenari in comitatul Jinshan, specializat in cultura usturoiului, cercetatorii chinezi au ajunsla concluzia ca acesta prelungeste viata . Usturoiul are capacitatea de a reduce tensiunea arteriala.

21.Nuci, tofu si fasole. Cercetatorii din Toronto au descoperit faptul ca la persoanele care au introdus - timp de o luna - in alimentatia lor obisnuita, nuci, tofu si fasole, nivelul colesterolului a scazut cu 30%.

22. Nu sariti peste micul dejun ! La persoanele care obisnuiesc sa manance dimineata,cazurile de obezitate sunt cu 44% mai putine decat la cele care se abtin.

23.Banane in fiecare zi. O banana pe zi aduce 400 mg de potasiu, care permite reducerea cu aproape 40% a riscului unui atac cardiac !

24.Nu uitati merele. La persoanele care cedeaza in mod regulat tentatiei de a musca dintr-un mar, riscurile unor boli cardiace sunt cu 30% mai mici decat la persoanele care rezista acestei tentatii.

25.Salata la ordinea zilei. Foile de salata verde contin luteina, o substanta din familia carotenoidelor, niste antioxidanti puternici. Luteina pare - astfel -sa joace un rol benefic pentru sanatatea inimii si pentru sistemul imunitar.

26.Savurati desertul "anti-varsta". Luati doi pumni de fructe rosii (cirese, capsuni, zmeura, coacaze etc.) si stropiti-le cu lapte acru. Indulciti desertul - dupa gust - cu miere si veti obtine un adevarat regal de flavonoide, substante care combat oxidarea, cea care ne imbatraneste celulele.

PSIHOLOGIE

27.Plangeti ! Lacrimile permit evacuarea unui exces de tensiuni daunatoare sanatatii. Longevitatea femeilor s-ar datora capacitatii lor de a elimina toxinele plangand ...

28.Vorbiti cu copacii. Conform invataturii taoiste, copacii au efecte benefice asupra longevitatii: transforma energiile negative in energii pozitive. Strangand in brate un copac, va reincarcati de energie vitala.

29.Iesiti din cochilie. Activitatile sociale si relationale imbunatatesc speranta de viata: persoanele mai active social fumeaza mai putin, mananca mai sanatos, fac regulat exercitii fizice si stiu sa vorbeasca despre problemele lor.

30.Priviti partea buna a lucrurilor. Optimistii traiesc mai mult decat pesimistii si prezinta mai putine riscuri de deces prematur. Fericirea si optimismul par, de asemenea, sa sporeasca numarul celulelor noastre imunitare, armele cele mai eficiente ale organismului impotriva bolilor.

31.Traiti momente de frica. Cercetatorii israelieni afirma ca tot ceea ce este susceptibil sa ne faca inima sa bata mai tare, deci sa-i relanseze din cand in cand activitatea, este in favoarea longevitatii.Amatori de filme de groaza, la treaba !

32.Recitati poezii. Cercetatorii elvetieni au demonstrat ca persoanele care recita poezii, cate o jumatate de ora in fiecare zi, isi reduc considerabil nivelul de stres si deci si riscurile unor maladii cardiace.

33.Studiati. Cercetatorii californieni au descoperit faptul ca femeile care au luat un bacalaureat sau o diploma de studii superioare sunt mai putin predispuse la bolile de inima decat tovarasele lor mai putin instruite.

34.Bizuiti-va pe inteligenta. De curand, oamenii de stiinta englezi au publicat un studiu legat de relatia dintre coeficientul de inteligenta (IQ) si longevitate. Conform rezultatelor prezentate pentru o perioada de 60 de ani, indivizii cei mai inteligenti au cele mai mari sanse sa moara ultimii ...

35.Oferiti-va o planta verde. Persoanele care locuiesc in zona rurala au o speranta de viata superioara celei a orasenilor. Un studiu al Centrului medical din Tokio a demonstrat ca populatia urbana care traieste in apropierea spatiilor verzi imbatraneste mai greu.

36.Raporturile cu mama. Un studiu al Scolii medicale de la Harvard a demonstrat ca persoanele aflate in relatii "reci" cu mamele lor sunt expuse unor riscuri mult mai mari (cu 91%) de a contracta o boala grava, in perioada vietii adulte.

37.Asterneti-va sentimentele pe hartie. Dr. Pamela Peeke de la Universitatea din Baltimore va informeaza: "Trei minute pentru a exprima cateva ganduri intr-un jurnal sau cateva cuvinte adresate in scris unui prieten sunt suficiente pentru a calma starile de stres". Dovada? Dupa 4 luni de incitare la scris, 47% din pacientii astmatici aflati in tratamentul ei au manifestat o ameliorare a simptomelor.

38.Mergeti la cinema. Vizionarea unui film sau a unui spectacol de teatru sau prezenta in sala de concerte ne ajuta sa traim mai mult - acestea sunt concluziile unui studiu suedez realizat pe 12.000 de persoane. 36% dintre pasionatii de manifestari culturale au atins,efectiv, suta de ani, fiind inca in putere, pentru ca aceste distractii stimuleaza functionarea sistemului imunitar!

Creativitatea relationala

2009-07-27T04:40:00.000-07:00

Draga prietene, conceptul de creativitate
relationala ma preocupa de mult si am sentimentul ca voi mai zabovi o vreme asupra lui. Pentru ca ne nastem ca urmare a unei relatii, ne dezvoltam intr-un sistem de relatii si suntem in permanenta in relatii, cred ca e important sa ne descoperim si sa ne cultivam resursele necesare unor relatii sanatoase.

Construirea si trairea unei relatii e o arta, adica stiinta si creativitate bine imbinate. Erich Fromm vorbeste despre “arta de a iubi”.

In psihologia sociala, in psihologia relatiilor de cuplu si de familie, in sociologie si alte tipuri de abordari teoretice si practice ale relatiei se vorbeste mult despre comunicare, satisfacerea nevoilor, motivatie, satisfactie, coeziune, negociere, granite, sisteme, ierarhii, putere si foarte putin despre creativitate.

Depasirea unui impas relational sau optimizarea unei relatii presupune, desigur, o cat mai profunda cunoastere, capacitatea de a constientiza ce se intampla cu tine, cu celalalt, care e contextul in care se desfasoara o relatie. Dar dupa cunoastere, pasul urmator e schimbarea. Folosirea tuturor lucrurilor pe care le stii pentru a te re-inventa, pentru a trai altfel, mai in acord cu tine. Schimbarea este, deci, una personala si se bazeaza pe creativitate.

Vreau sa vorbim astazi putin despre tine, despre voi si despre ce ar fi nevoie ca o relatie de cuplu sa curga armonios.
Cred ca un prim ingredient intr-o relatie il reprezinta TOLERANTA.
Buna cunoastere a partenerului si a propriei persoane, ne ajuta la rezolvarea mai clara a conflictelor rezultate din diferente.
Trebuie cautate punctele in care fieare e capabil de un compromis pentru a satisface nevoile si dorintele partenerului.
Alege curiozitatea in locul fricii, si cand spun asta ma gandesc la acele persoane care-si doresc cu ardoare schimbarea, acestea nu o vor obtine ; iar cei care nu mai vor sa se schimbe, aceia se vor schimba.
De ce spun asta ? Pentru ca, pentru a savura fiecare clipa si moment al fericirii e nevoie sa te opresti din cautari, traieste din plin momentul fericirii. Un citat care mie imi place foarte mult, suna asa : “ numai cine a incetat cautarea va fi gasit, si va fi gasit pe sine, si pe sine reflectat in partener”.
Cred ca toleranta inseamna acceptare si gasirea unei cai de compromis care sa impace ambii parteneri.

Daca tu esti ectroverita, iar el introvertit. Astfel incat tu preferi sa iesi in club sa socializezi cu prietenii, iar el prefera seara sa stea impreuna cu tine sa va uitati la un film impreuna. Tolerant si intelegator faceti un pact asa incat doua ori pe luna sa iesiti cu gasca la distractie intr-un club.

VALORI COMUNE – Iata un alt aspect care nu trebuie neglijat. Atitudinile, comportamentele si ideile bazate pe valori comune asigura longevitatea si evolutia unui cuplu. In lipsa acestui acord, relatia se destrama, se sfarama incetul cu incetul.
Valorile fiecarui om rezulta din educatia pe care am primit-o din structura personalitatii noastre, din mediul cultural si social in care traim. Acestea ne vor ghida viata de cuplu, dar si viata sociala.
Un cuplu tanar a ajuns la divort din cauza faptului ca partenerul nu suporta idea meselor in familie. Ce se poate face intr-un astfel de caz?

O solutie ar fi ca, prin intermediul discutiilor despre viata, familie, societate, pot fi exprimate valorile si prejudecatile fiecaruia, si pentru a ajuta partenerii sa isi recunoasca mai usor valorile lor reciproce, dar si pentru a le armoniza, trebuie ca fiecare sa cunoasca viata de familie a partenerului.

LEGATURA DE PRIETENIE - Se spune ca mariajele fericite se nasc dintr-o prietenie profunda, pentru ca prietenia este cel mai important sentiment dintre doi oameni care precede relatia de cuplu, si care, ideal ar fi, sa reziste si dupa terminarea unei astfel de relatii.
Prietenia in cuplu, depinde inainte de toate, de ceea ce fiecare cunoaste despre celalalt. Este un fel de a avea o harta a iubirii detaliata.
Micile atentii sunt preferatele declaratiilor pasionale. Pentru ca, pana la urma gesturile de detaliu sunt cele care permit intretinerea contactului cu cotidianul. Surprinde-ti placut partenera trimitandu-i un buchet de flori fara o motivatie anume.
Cu cat prietenia si cunoasterea reciproca sunt mai solide intre parteneri, cu atat ele ii protejeaza de posibilele sentimente de agresivitate ce pot aparea in cuplu.

ARTA COMUNICARII - Fiecare om, barbat sau femeie, intra in relatia de cuplu cu un bagaj important, si anume, propria istorie personala. Ea se reflecta in atitudini, comportamente, deprinderi, ritm personal, dar si prin valori personale, interese, sperante, asteptari, perspectiva asupra viitorului ...
Pentru a comunica bine, in primul rand accepta limitele acestei comunicari. Prea multe cuvinte, chiar daca nu sunt reprosuri, invadeaza spatiul celuilalt. De asemea ele duc la indepartarea misterului care e dintotdeauna o sursa a dorintei. Cheia nu este, deci, a spune si a intelege tot, ci mai ales convingerea ca ne-am putea spune tot, si ca am putea intelege totul la partener.
E bine sa discuti orice cu partenerul tau si impreuna sa gasiti solutii la probleme. E ca un dans … si pentru ca dansul sa fie placut pentru amandoi, e nevoie de prezenta fiecaruia pe propriile picioare.

COMUNICAREA SEXUALA – Sa invatam sa ne comunicam dorintele iata ceva cu adevarat important.
Cu cat un cuplu va discuta mai liber despre ceea ce merge bine, cu atat va fi mai simplu sa comunice ceea ce nu merge bine.
Fiti creativi si in comunicarea voastra puteti gasii solutii la diverse probleme cum ar fi ejacularea precoce sau lipsa orgasmului.
E important sa putem exprima lucruri aparent simple, care semnaleaza disconfortul : « ma strangi prea tare », « mi-e frig , sau : as vrea sa schimbam pozitia, ce zici ? incet, incet acest reflex se instaleaza in mod natural in relatie.
Gesturile, au si ele un rol important. Ii putem muta delicat mana partenerului si arata ce ne place si experimenta impreuna.
Invata sa spui nu, daca ceva iti displace.
Trebuie sa inveti sa accepti refuzul partenerului si sa incerci sa-l intelegi. Se poate intampla ca intr-o zi sa te simti obosita si sa preferi lectura unei carti, pe cand iubitul tau sa aiba alte ganduri si sa iti sopteasca la ureche: “ – Te iubesc, hai sa facem dragoste.” Iar tu ii poti raspunde: “Nu dragul meu sunt prea obosita…mai tarziu sau maine dimineata daca vrei”. Si dimineata, odihniti amandoi, sa recuperati seara anterioara.
Daca spui da la tot, va fi dificil pentru celalat sa inteleaga ce gandesti cu adevarat.
Nimeni nu va poate cunoaste mai bine decat voi insiva. Nimeni nu va poate ghici dorintele daca nu le exprimati.

PLANURI - Pentru a avansa, cuplul are nevoie sa-si faca planuri. Cand dorintele celor doi se unesc intr-o viziune comuna, viitorul devine stimulant si viata in doi capata acelasi ritm.
Evident, nu poti avansa in viata, fara a avea planuri sau visuri.
A construii impreuna planuri e o dovada de siguranta a vietii in doi.

Tine minte! ... e necesar sa existe dorinta profunda de a formula un cuplu, tinand cont de consecintele pe care acestea le implica pe termen lung … si anume : responsabilitate, obligatie de angajament si de sustinere.
Cuplul trebuie gandit de la inceput ca un proiect de viata, ca un vis de viata care trebuie protejat : la bine si la rau.
In incheiere as vrea sa impartasesc cu voi un gand, pe care atat de frumos il exprima Osho in cartea sa “Farmacie pentru suflet”:

“Noi traim unii cu altii, dar nu stim ce inseamna sa traiesti in cuplu. Putem trai ani de zile impreuna fara sa aflam acest lucru. Priviti prtetutindeni in lume: oamenii traiesc impreuna, nimeni nu traieste singur: sotii cu sotiile, sotiile cu sotii, parintii cu copiii, parintii cu prietenii. Toti traiesc alaturi de alti oameni. Voata nu exista decat in asociere, dar stiti voi ce inseamna asocierea? Am auzit ca odata Mulla Nasruddin s-a dus la un film cu sotia. Erau casatoriti de cel putin 20 de ani. Filmul la care s-au dus era un film de dragoste. La plecare, sotia i-a spus lui Mulla: "Nasruddin, tu nu faci niciodata dragoste cu mine asa cum au facut actorii aceia. De ce?" Nasruddin i-a raspuns: "Esti nebuna? Stii cu cat sunt platiti sa faca asemenea lucruri?" Oamenii traiesc alaturi unii de altii, dar nu se iubesc. Voi nu iubiti decat atunci cand puteti obtine anumite beneficii de pe urma iubirii voastre. Cum poti iubi pe cineva daca astepti sa obtii ceva de pe urma lui? Iubirea a devenit o marfa. Ea nu mai este o relatie, o tovarasie, o celebrare. Voi nu sunteti fericiti atunci cand sunteti alaturi de celalalt; cel mult va tolerati[...] Oamenii traiesc cate 70 de ani, vieti la rand, fara sa stie ce este viata. Ei nu ajung la maturitate, nu se integreaza, nu sunt centrati. Ei nu traiesc decat la periferie. Daca periferia voastra se intalneste cu periferia altora, ciocnirile sunt inevitabile. Pe de alta parte, daca sunteti tot timpul preocupati de greselile altora, nu puteti trai decat la periferie. Daca veti realiza ca "Eu sunt singurul responsabil pentru existenta mea. Orice s-ar intampla, eu sunt cauza care a generat acest lucru.", atunci constiinta voastra trece brusc de la periferie in centru. Abia acum incepeti sa deveniti centrul existentei voastre. De acum inainte veti putea face foarte multe lucruri. Daca nu va place ceva, puteti renunta la el; daca va place altceva, il puteti adopta. Daca vi se pare ceva adevarat, il puteti urma; daca simtiti ca nu este adevarat, puteti sa-l evitati, caci acum sunteti centrat si inradacinat in sine.”

“Este ea perfecta” pentru tine?

2009-07-24T04:32:00.000-07:00

Ce alegi, pe cine alegi, cum alegi?

Va potriviti?

Sunt pur si simplu adorabile, daca le intalnesti stai cat mai mult in preajma lor:

Dulce - este o femeie pozitiva, multumita de viata ei si mereu optimista. Este o persoana originala care este mereu bucuroasa sa te vada si tu de-abia astepti sa petreci timp cu ea. Domnisoara Dulce dispare destul de repede de pe piata asa ca sunt destul de rare. Daca gaseti una, ai pus mana pe o adevarata comoara.

Sexy - iubeste barbatii si sexul. Nu se vinde si nici nu foloseste sexul ca o unealta pentru a manipula oamenii. A nu se confunda cu o nimfomana care sufera de probleme psihice. Majoritatea femeilor o urasc, dar barbatii o iubesc pentru ca este un spirit liber si sincer in privinta sexului.

Partenera - Acest tip de femeie este o adevarata feminista. Ii plac barbatii si crede ca o relatie trebuie sa fie un parteneriat si este mai mult decat dornica sa puna umarul la jumatatea ei de responsabilitati cat si la cheltuieli.

Cea mai buna prietena - Este genul de femeie cu care te intelegi perfect, va plac aceleasi lucruri si mergeti in aceleasi locuri. Poti petrece 5 minute cu ea si sa ai senzatia ca o stii de o viata. Este mereu de partea ta, rade la glumele tale si te suna doar sa-ti spuna buna pentru ca sincer ii este dor de tine. Totusi un avertisment: trebuie sa-i dai de inteles de la inceput ca vrei mai mult de la ea, pentru ca daca ii intra in cap ca sunteti doar prieteni, nu vei reusi sa-i mai schimbi opinia.

Directa - Este genul de femeie care stie sa comunice. Nu exista loc de jocuri, de comportamente ridicole. Dra Directa va pune mana pe telefon si te va invita in oras. Va face ceea ce spune. Cel putin cu ea stii unde te afli.

Independenta - Este o femeie buna s-o ai daca nu ai destul timp pentru a investi intr-o relatie sau daca esti genul de tip care are nevoie de mult spatiu. Dra Independenta are viata ei proprie. Este genul care vrea un barbat in viata ei, dar nu are nevoie de unul. Nu cauta barbati care sa-i rezolve problemele.

Zero pasiune - In timp ce majoritatea femeilor cauta sa se marite, aceasta femeie nu a cazut prada acestei idei. Este fericita sa fie cu tine. Asa ca nu vei avea parte de intrebari de genul unde merge relatia. Va vrea probabil sa se marite la un moment dat, dar nu se grabeste. Crede ca daca se va intampla se va intampla in mod natural.

Sigura - Se accepta pe sine asa cum e si se simte bine in pielea ei. Si simte la fel despre tine. Nu are nevoie de atentie constanta pentru a-si satisface ego-ul. Are respect de sine si merge mereu pe drumul ei.

Zero intretinere - Cea mai rara dintre toate. Este cel mai atipic gen de femeie. Nu ii pasa de cati bani ai, te place pentru tine insuti. Isi va plati cu placere partea ei din cina. Daca reusesti sa gasesti o astfel de femeie, tine-o aproape.

Personalitate - Este o adevarat achizitie. Inteligenta si prezenta ei atrag oamenii ca un magnet. Personalitatea ei foarte atragatoare o ajuta sa depaseasca deficientele pe care ar putea sa le aiba in privinta fizicului ei.

Potrivita pentru tine - Multi barbati aleg femei care arata bine la bratul lor. Daca gasesti o femeie care te face fericit fara sa ti seama de varsta, statut social sau cum arata, atunci ai castigat.

“Taie poala si sa fugi” cat te tin picioarele daca in calea ta apare:

Certareata - Este tot timpul dornica de scandal, hotarata sa contrazica pe oricine, oricand si pentru orice. Indiferent ce se vorbeste in jur, ea scoate imediat din context si rastalmaceste totul, pana convinge pe toata lumea ca a fost jignita sau macar ofensata.Va face din tine o persoana acra, plina de furie, gata sa explodeze cu prima ocazie.
Fereste-te.Femeia cu care trebuie tot timpul sa te porti "cu manusi".Tot ce exista pe lumea asta o face sa sufere. Te simti de parca ar trebui tot timpul sa calci pe coji de oua. Nu cumva sa ridici o spranceana catre ea, ca "se sparge".Daca ridici un pic tonul sau daca indraznesti sa o critici catusi de putin izbucneste in lacrimi si face ochii mari, de caine batut.Pe nesimtite, vei ajunge sa iti petreci toata viata cerandu-ti scuze in fata ei, atat pentru greselile pe care le-ai facut cat si pentru cele pe care nu le-ai facut. Incearca sa o eviti inainte de a incepe o relatie cu ea, pe urma e prea tarziu. Daca nu se sinucide pentru ca ai facut cine stie ce tampenie, ireparabila in mintea ei, se sinucide sigur fiindca ai de gand sa o parasesti.

Vesnic adolescenta - Multe femei nu realizeaza ca, desi inima le e tanara, trupul si-a pierdut de multa vreme prospetimea. Prin urmare continua sa se imbrace si sa se poarte ca si cand abia au iesit pe portile adolescentei. Ele refuza sa inteleaga ca nu e nimic mai dezgustator pentru un barbat decat un brat flescait care iese de sub o bluzita vaporoasa cu dantelute si flori de trandafir, sau decat ocheadele aruncate din spatele ochelarilor.Trebuie sa intelegi ca aceste probleme nu vor disparea odata cu trecerea timpului, dimpotriva, asa ca, fa-ti bagajele si ia-o din loc.

Dezamagita - Sunt milioane de femei de acest tip, nu-i asa? Totul in jurul lor le nemultumeste. Intotdeauna e ceva care merge prost si le impiedica sa fie fericite pe deplin, oricat te-ai stradui sa le satisfaci. Ceva de genul: "iubitule, stiu ca ai castigat la loterie, dar parca suma e prea mica".Atentie! Acest tip de femeie va stoarce din tine orice chef de viata. Scapa de ea cat poti de repede.

Nehotarata - Este cea pe care daca nu o parasesti iti va produce sigur un infarct din cauza frustrarilor pe care ti le va cauza continuu.Nu e in stare sa ia nicio decizie, in nicio situatie. Nu stie daca sa o ia la stanga sau la dreapta, e mereu speriata ca va gresi. Iar in timp ce tu stai si iti musti buzele de nervi, ea se se gandeste si se razgandeste, schimba o rochie cu alta sau se intreaba daca sa ...

Vorbareata - Tuturor ne plac femeile care stiu sa poarte o conversatie si au simtul umorului. Dar granita dintre a fi o buna vorbitoare si a vorbi prea mult este foarte usor de trecut.Evita femeile care croncane toata ziua si care comenteaza orice. Daca nu esti suficient de atent, intr-o zi vei ajunge sa traiesti un adevarat cosmar, asa incat ai mare grija ...
Nu toti barbatii au onoarea de a cunoaste acest tip de femeie, pentru ca iti trebuie bani nu gluma sa ii intri in gratii.De obicei, femeia din aceasta categorie arata foarte bine. Pe dinafara. De fapt, este ca un sac fara fund, care tot inghite bani cu nemiluita. Fii convins ca sta cu tine numai pentru portofelul tau. Evita-i ademenirile de sirena si investeste-ti banii in altceva, mai profitabil. Altfel, te va parasi imediat dupa ce iti va devora toate economiile.

Diabolica - Din fericire sunt rare. Pe cat de inteligente si de multe ori atragatoare, pe atat de periculoase.Vor sa te stapaneasca, sa te tina tot timpul sub papuc. Stiu sa manipuleze pe oricine, in orice situatie.Dispari cat mai iute din calea ei si nu te uita inapoi. Sterge-ti urmele pentru ca altfel va veni dupa tine.

Mireasa - Cunosti tipul. Alearga disperata dupa maritis. Chiar si un ticalos ar fi bun de barbat cata vreme accepta sa isi puna pirostriile.Este femeia care isi petrece viata urmarind cu spaima cum se scurg secundele ceasului ei biologic. Fii convins ca dupa ce va casatoriti si ii faci doi copii va trage concluzia ca esti de fapt un nemernic.

Fara continut - Exista femei care vorbesc tot timpul si totusi nu spun nimic. Desi povesteste tot timpul despre prietena prietenei, care a facut si a dres, dupa care a cumparat aia si aia, la preturi mari, si pe urma a aflat ca se putea sa...
Asta e femeia la care dupa catva timp iti vine sa urli "mai taci din gura!". Nu te chinui inutil, nu spera ca ii va trece vreodata. Evit-o si gata!

Te vreau numai pentru mine - Ai intalnit-o cu siguranta. Insista sa petreci fiecare minut cu ea si nu te lasa sa te intalnesti cu prietenii. E geloasa si posesiva. Daca indraznesti sa ii propui sa isi revada si ea prietenele pentru ca tu sa poti bea o bere cu colegii, fii sigur ca te asteapta un ceas sau doua de scandal si de reprosuri. In plus, va trebui sa pierzi jumatate de ora asigurand-o ca o iubesti la fel ca la inceput.

Femei, femei, e plina lumea de femei, daca credeai ca am terminat te-ai inselat draga prietene. Asa incat eu zic: “sa batem fierul cat e cald” si sa mai aducem vorba si despre:

Onesta - “Ce e-n gusa si-n capusa”. Nu te minte si are mereu grija sa auzi ce vorbeste. Intotdeauna este cel mai corect critic al tau. Buna de nevasta, pentru orice tip de barbat.

Firava - Periculoasa, fiindca te obliga sa simti mila si iti impune sa o protejezi. Pare interesanta, la prima vedere, delicata si atragatoare, dar daca stai sa te gandesti un pic, parca nu iti mai vine sa faci casa cu ea. De firava ce este nu o sa faca nimic, nici in casa, nici pentru tine. Nu e buna de nevasta si categoric nu e buna de viitoare mama.

Dracoasa - Dracoasa unde? Peste tot! Tipul de femeie care trece peste oricine si orice, doar sa iasa cum isi doreste. Viata sexuala este traita intens, cea sociala plina de neprevazut. Relatia cu colegii si prietenii, functioneaza indiferent de timp, loc, discutii. Daca suporti sa fi sclav, sa auzi cum le stie ea pe toate, mai bine decat oricine, poti incerca sa stai, o perioada, in preajma ei. Depinde de tine.

Agresiva - Se ia la harta din orice. Nu te astepta sa se imblazeasca, indiferent de promisiuni. A fost agresiva cu tine, odata, o sa mai fie, stai calm. Nu e buna pentru tine, daca nu ai scoala de corectie facuta sau o vacanta de 3 ani la “mititica”.

Nepasatoarea - Mancare avem? Haine curate sunt? Copiii au mancat? A cazut casa? Nu mai intreba, ca nu ai pe cine. Nu ii pasa de nimic, nici chiar de ea insasi. Tot ce face este sa respire, cu economie. Nu ai cum sa stai langa ea, decat daca suferi de vreo boala psihica. Crezi ca daca spune ca te iubeste, este si adevarat? Crezi ca daca mori maine, se ocupa de ceva? Vai de ea.

Mincinoasa - Povestile sunt totul pentru ea. Niciodata nu a facut distinctia intre, realitate si fantastic. Las-o in plata Domnului, chiar nu are valoare asa un tip de femeie.

“Biblioteca pentru toti” - Sau cum spunea tata “duduia ce rezolva orice logaritm”. Daca esti pasionat de voaiorism, si de relatii in trei (de fiecare data alt al trei-lea partener), poate o sa functioneze relatia voastra. Daca te temi de boli, spune-i doamnei sa se indeparteze de tine, chiar si prin aer se poate lua ceea ce are ea.

Frigida - Ca om ar putea avea calitati incredibile, favorabile voua ca viitoare familie. In pat, insa, lucrurile vor fi mereu “reci”. Frigidele sunt bune profesioniste, excelente mame, niciodata amante. Barbatii ce nu poseda, un apetit deosebit, se pot incumeta sa deschida o actiune in comun. O relatie intre parteneri are mai multe noante asa ca …

Din neamul mitocanilor - Tot ceea ce ai sperat sa nu auzi, iti va spune ea. Pentru acest tip de femeie, trebuie sa ai obrazul gros. Cu siguranta atunci cand nu vei mai putea suporta, o vei parasi.

Mofturoasa - Ceea ce are, nu ii ajunge, mereu vrea altceva. Cu asa o femeie in casa, nu iti mai trebuie, nici copil, nici catel. Ca fapt divers: femeile devin mofturoase, nu se nasc mofturoase.

Rasfatata - Merita sa ai aproape asa un exemplar! Vei aprofunda notiuniile de: servitor, bancomat, femeie in casa. Intrebare: daca ea este cea rasfatata, pe tine cine te mai alinta?

Artagoasa - Certareata, “nevricoasa”(popular). Ii place sa se certe, mai mult decat orice . Simte ca traieste cu adevarat, cand are cu cine sa se contreze. E buna de soacra, baga nurorile in pamant, in mai putin de o luna. Intrebarea este: cine face cu ea copii?

Dinamica - Daca la trei noaptea prietena ta sterge praful si rearanjeaza biblioteca, te-ai scos, Dumnezeu ti-a daruit un robotel! Exagerez, dar nu sunt departe de adevar. Femeile dinamice, pot cara in spate, o familie intreaga. Niciodata nu obosesc, niciodata nu sunt plictisite, perfecte pentru barbatii ce traiesc in zone montane, fara canalizare si apa curenta (cineva trebie sa care apa).

Geloasa - Dusmanul e la tine in casa! Ti-ai luat nevasta geloasa, ti-ai facut rezervare la balamuc. Te suna din ora in ora si te intreaba ce faci? Iti da sms-uri? Te asteapta in fata blocului? Se controleaza in buzunare? Face crize de isterie, cand te suna o colega? Esti un om castigat, cu asa o femeie.

Oportunista - Isi face cuib, la tine in casa si zboara cand gaseste ceva si mai bun. Se simte bine, o perioada, in postura de concubina, amanta, sotie, apoi se plictiseste si cauta altceva. Oportunistele sunt frumoase, inteligente si seducatoare, intotdeauna tu vei pe o pozitie secunda in viata lor ca si barbat.

Feroce - Buna si nebuna. Tine cu casa. Se indragosteste o singura data si nu renunta la barbat, indiferent de situatie. Isi tine partenerul in puf, ingrijindu-l si rasfatandu-l, dar, toate se pot termina intr-o baie de sange (la propriu), daca afla ca ai inselat-o sau ii spui ca nu o mai iubesti.

Minimala - Cunoscuta in popor drept “cea mai usor de multumit femeie”. Nu ii trebuie mult, ca sa fie happy, dar nici nu daruieste prea mult. Cat ii dai, atat primeste. La ea totul se face, din aproape in aproape si doar daca trebuie. Obligatia de a face ceva, impune ritmul in viata ei. Ma intre daca nu ar exista obligatia, viata ei ar mai avea sens? Acest tip de femeie, este bun pentru barbatii de varsta a treia.

Consecventa - Daca nu se poate acum, poate mai tarziu. Macar acest tip de femeie, in cazul in care i-ai castigat inima, te ajuta sa-ti indeplinesti visele, fiind cel mai mare sustinator si cel mai bun antrenor personal. Langa ea, totul devine posibil.

Generoasa - Femeile generoase sunt periculoase, banii nu mai stau in casa ta si nici mancarea, orice ruda, prieten, cu griji, ajunge sa iti respire aerul. Generozitatea ei, atrage necazurile. Mai bine sa fie, asa cum isi doreste, in alta parte si pe alti bani.

Metodica - Daca ti-ai pierdut sirul gandurilor, ea este “Cel mai bun detectiv”. O buna si fina observatoare, atenta la orice, rabdatoare si logica. Nu e buna de nevasta, analizeaza prea mult, orice faci.

Ai grija ce alegi, verifica de zece ori, provenienta genetica si casca bine ochii … fi in garda.
Nu cred in conceptul de "femeie perfecta", dupa cum nu cred ca exista "barbatul perfect" ... dar stiu cu siguranta ca exista oameni alaturi de care te poti simti minunat si care aduc culoare vietii ...

ARMONIA IN VIATA DE CUPLU

2009-07-23T00:37:00.000-07:00

Ce trebuie sa faci pentru ca armonia sa apara in cuplul tau? Cum te relaxezi? Cum reusesti sa nu-l enervezi, pe partenerul tau? In ce fel poti valorifca mai bine timpul in cuplul tau?

Prieten drag iata cateva intrebari la care te invit sa reflectezi o clipa.

Rabdarea este totul intr/un cuplu mai ales cand unul dintre parteneri este vulcanic.

1. Gaseste in casa, un loc doar al tau in care sa te regasesti. Daca nu ai casa cu curte iti sugerez sa reamenajezi balconul pune o canapea de rachita cu fata catre geam iar in spate pune cateva flori. Cand cauti raspunsuri sau vrei doar sa te calmezi, ai un loc in care poti sta linistit cateva ceasuri.

2. Inainte sa/ti pierzi rabdarea gandeste/te ce varsta are cel ce te enerveaza, ce pregatire are, ce motivatie are si nu in ultimul rand ce castigi tu daca ridici tonul. Dupa ce ai raspuns sumar la intrebarile de mai sus, este strict alegerea ta sa iti pierzi sau nu rabdarea. Aici nu este ca la virginitate, odata si gata, aici de fiecare data subiectul gaseste argumente care sa/l fovorizeze in decizie si prezentare. In majoritate cei ce isi pierd rabdarea au de fiecare data si scuzele pregatite.

3. Trage aer in piept, consecutiv de 8 ori la rand, profund, relaxandu/ti fiecare muschi. Priveste linia imaginara a orizontului incercand sa vezi ce nu vede nimeni. Poate parea slab "pontul" doar ca specialistii au observat ca daca muschii oculari sunt incordati adrenalina nu mai ajunge in cantitati atat de mari in creier iar subiectul nu isi mai pierde atat de usor rabdarea.

4. Mananca dimineata la masa, langa alimentele obisnuite si o bucatica mica, maxim 0,5 cm, dintr/un baton de vanilie. La inceput o sa ti se para amarui sau gretos, in functie de persoana si gusturi dar dupa o perioada, vei observa ca a inceput sa/ti functioneze altfel creierul.

5. Seara, inainte de somn, citeste pasajul deosebit din cartea ta preferata.

6. Planteaza flori (chiar si pe balcon merge).

7. Fa cateva exercitii ca sa te dezmortesti dimineata sa/ti rearanjezi energia in corp.

8. Asculta o muzica relaxanta (valurile marii de exemplu) si vei trece mai usor peste zi.

E stupid sa asculti din 10 parti, opinii diferite, incercand sa le aplici pe toate simultan, e stupid sa/ti parasesti partenera pentru ca nu face un anumit lucru , in loc sa-i comunici ceea ce iti doresti.

Prieten drag, este important, functionarea cuplului tau sa fie realizata in parametrii optimi. Impreuna, in timp, vedem cum poti dezvolta relatia si mai bine.

Sa luam lucrurile asa cum sunt si sa constatam daca ne multumesc sau nu. In cazul in care sunt intrebari, formulate pe baza unei nelamuriri, ele nu se pun, ci se asteapta raspunsurile in timp de la partener.

Reguli ce trebuie luate in considerare:

1. Nu te uita niciodata la un model precedent, partenerului actual, fiindca risti sa cazi in propria ta capcana, influentata de comparatii.
Si tu ai fost “altul/alta” cu un alt model - partener.

2. Nu spune nimeni sa nu te folosesti de experienta acumulata in vechile relatii, dar ai grija cum o aplici si mai ales cand o aplici.

3. Nu spune, in nici o situatie, chiar si in cea limita, definita de incarcatura nervoasa, ca modelul actual, de partener intim, seamana cu modelul anterior.
Vor exista in timp, repercursiuni simtite si reinterpretate de tine, cu privire la atitudinea partenerului actual, ce nu ar fi fost necesare si nici posibile, daca taceai cand trebuia.
Modelele partenerilor sunt unice, nu exista doi parteneri la fel, exista, in schimb, posibilitatea sa detina lucruri similare (dar nu total similare).

Gandeste-te bine inainte sa te apuci sa afirmi si chiar sa faci ceva ce ar putea leza sensibilitatea si mandria partenerului.

4. Categoric, este simplu sa spui ‘eu imi vad de viata mea si tu sa iti vezi de a ta”, oricand aceste cuvinte, pot exprima o decizie pusa in aplicare. Nu o face!

5. Cel mai greu, intr-o relatie este sprijinul pe care cei doi parteneri si-l ofera.
In cazul in care doar unul dintre parteneri sprijina relatia, celalat trebuie sa fie adus in aceiasi zona de interes. Cum? Prin adoptarea atitudinii corespunzatoare momentului, in care jumatatea de cuplu traieste, evident si prin comunicare.

6. Fara sa ai impresia gresita ca faci totul singur pentru cuplu, sprijina-ti partenerul de viata, intelegandu-i atitudinea ca mai apoi sa poti sa-i comunici, cele mai bune solutii.

7. Sexualitatea are un rol bine definit intr-o relatie de cuplu.
In cazul in care, simti ca partenerul actual nu se mai ridica la standardele transmise la inceputul relatiei, avand o atitudine delasatoare fata de ideea de cuplu, propune-i un dialog civilizat in care sa-ti expui nelamuririle si nemultumirile. In acesta etapa a comunicarii propune si solutii cu darul de a revigora relatia voastra.

Cand vine vorba de armonia in viata de cuplu imi vin in minte aceste cuvinte "stai alaturi de mine" (Stand By Me):

Senzualitatea parfumului tau

2009-07-20T02:24:00.000-07:00

Propriul nostru corp si substantele emanate de el dau un parfum magic … alegem si suntem alesi in functie de mirosul pe care il emanam.
Am promis cu ceva timp in urma unei prietene dragi ca voi scrie ceva pe aceasta tema asa incat sa ii dam drumul si sa vedem ce iese.
Prietena mea spunea asa la un anumit moment dat pe blogul ei personal:

“Ma intereseaza mirosurile, perceptia noastra si felul in care ne raportam la ele... Totul se bazeaza pe mirosuri, din lumea animala pana la noi. Feromonii ne determina alegerile sexuale in mare masura. Suntem atrasi de anumite persoane doar datorita mirosului pe care il degaja si respingem cu tot ce suntem cele care nu ne plac. Asa se explica si faptul ca o parte din persoanele care isi pierd simtul mirosului, prezinta si anumite disfunctionalitati sexuale. Nu e vorba numai de sex. Legatura dintre o mama si copilul ei se stabileste si se intareste de la nastere, ca si in cazul animalelor, pe baza mirosului. Mirosurile creeaza anumite stari sufletesti, pot provoca sau inhiba total un individ. Se merge pana acolo incat, conform unor studii, s-a ajuns la concluzia ca mirosurile placute sau neplacute influenteaza felul in care visam. Mirosurile sunt folosite atat in terapii cat si in tortura. E ceva special cu mirosurile. Te pot vindeca sau te pot ucide…”

Ma voi oprii aici cu citatul …

Si pe mine ma intereseaza mirosurile acele mirosuri care fac din femeie “acel ceva special” care iti gadila usor narile te fac sa zambesti in coltu gurii si sa adulmeci cu rafinament.

- Ne alegem oare partenerul dupa miros?

Eefectul mirosurilor cu care venim in contact, prin analiza informatiilor de acest gen in creier, ne influenteaza unele decizii, printre care si alegerea unui partener.
Informatiile despre miros sunt transmise de nas creierului, unde se gasesc amprentate fiecare dintre ele. Creierul poate retine un miros timp de mai multi ani.
Feromonii sunt substante mirositoare specifice produse de mamifere si care contin informatii asupra statutului social si al ciclului de reproducere: varsta, sex, rang social sau ierarhie in cadrul grupului. Aceste substante chimice volatile sunt produse de corpul animalelor care se raspandesc in jur si sunt captati de alte animale, producand o reactie de atractie sau respingere a sexului opus. In regnul animal ele fac legea in atractia sau respingerea dintre sexe. Dar feromonii animali sau umani ajuta si la comunicarea sociala; in cazul oamenilor, dupa compozitia lor chimica si miros, unii se simt inconstient atrasi sau respinsi (nu numai sexual!) de alte persoane.

Multe animale isi atrag partenera/ul prin intermediul feromonilor. "De ce taurii sau caii isi ridica narile de cate ori sunt excitati?" Darwin a reusit sa dea o explicatie cat se poate de clara, sustinand ca organismul lor este "setat" sa produca si sa raspandeasca doar doua tipuri de mirosuri - cele de aparare (de exemplu, cunoscutul miros emanat de sconcs) si cele de marcare a teritoriului si de atragere a partenerului.

Feromonii sexuali naturali, feminini sau masculini, emisi de piele prin transpiratie sau sudoare, trezesc apetitul sexual la fel cum o mancare gatita apetisanta la gust si la miros va provoca pofta de ingerare. Invizibili, aproape nedetectabili olfactiv, feromonii sunt arme secrete ale placerii sexuale: deblocheaza toate retinerile si dezlantuie instinctul sexual primitiv fata de sexul opus careia i se adreseaza.

Are parfumul un limbaj numai a lui?

Parfumul are propriul sau limbaj si dezvaluie ceea ce cuvintele lasa in suspensie: stari de spirit, sentimente. El combina emotiile cu amintirile voluntare si involuntare si vorbeste despre modul in care intram in legatura cu noi insine si cu ceilalti. De aceea, relatia noastra cu parfumul oscileaza intre atractie si repulsie.

Pendularea se datoreaza faptului ca mirosul este singurul dintre cele cinci simturi care nu este legat de neocortex, zona neutra a creierului si sediu al limbajului, ratiunii si deciziei. El este legat direct de creierul limbic, sediu al emotiilor. Expresia „nu suport acest parfum” exprima, de fapt, dimensiunea afectiva instinctiva a mirosului. Atractia pentru un parfum si repulsia pentru un altul reprezinta dovada cautarii inconstiente a sigurantei.
In plus, mirosurile sunt strans legate de primele momente de viata (mirosul pielii mamei, tatalui, laptelui...) si evoca un teritoriu familiar.

Arma seductiei – parfumul

Puterea erotica a parfumului este imensa. Atunci cand regasesti ceva din mirosul tau propriu la o alta persoana, apropierea se produce instantaneu. Alegerea unui anumit parfum are legatura, inainte de toate, cu dorinta de a-l atrage pe celalalt aproape de propriul tau corp.

Limbajul mirosurilor este complex, transmite mesaje care ascund laturi ale personalitatii si poate sa destainuie defecte, asteptari si chiar cele mai intime secrete.

O femeie poate folosi un parfum ametitor pentru pentru a-si ascunde timiditatea si a-si afirma feminitatea.

Pentru ca sa iti starnesc putin curiozitatea iti propun sa dai click mai jos sa raspunzi la 10 intrebari pentru a afla “Care este parfumul tau”:

http://74.125.77.132/search?q=cache:ta5e1NbhnpcJ:www.flu.ro/test/4/0/Careesteparfumultau.html+parfumul+tau&cd=8&hl=ro&ct=clnk&gl=ro